Pe sarma…din nou.

Erau vremurile de aur ale internetului 🙂

Cand internetul iti venea pe 120 de metri de Molex, tras intre doua turnuri de 10 etaje. Aruncai sarma peste bloc, o asigurai cu sarma de cupru sau cu galvanizata, protejand-o la balustrada blocului cu niste pungi de plastic prinse in bride sau banda izolatoare daca aveai. Intrai in scara blocului printr-o gaura facuta in tencuiala de langa rama metalica a geamului si trageai cablul in cutia cu sigurantele apartamentelor de la etajul 10. Cu un pic de bafta, aveai firida la etajul tehnic al blocului, chiar langa camera liftului. Tot de acolo iti alimentai switch-ul, de regula un Trendnet sau un Repotec de 16 porturi, alimentat direct la 220, fiindca avea porturile mai zdravene si nu crapa la 120 de metri de cablu bagat in el. Mufe? Mufe…daca aveai. Daca nu, taiai un patchcord  si legai firele la culoare, unul cate unul. Izolai cu banda de izolat…sau scotch, daca altceva nu aveai.

Te uitai interesat la panoul frontal al switch-ului, schimband cablul dintr-un port intr-altul, sperand ca jucaria sa functioneze si sa vezi link pe port. Cam in 50% din cazuri vedeai din prima. Altfel…te apucai de urlat la telefon, spre colegul din blocul vecin, sa schimbe port in switch, sa verifice mufa sau… sa se roage impreuna cu tine la zeul internetului.

Apoi,  venea furtuna.

Si era nasoala cand traznea in cablul tras peste bloc. Mureau placile de retea ale clientilor, mureau porturile in switch-urile presarate prin toate scarile de bloc, prin firidele ascunse, prin podurile pline cu cacat de porumbel de pe Jupiter ori prin balcoanele clientilor care nu erau acasa fix cand era mai mare nevoie, prin garaje si prin cutii postale, prin cutii de plastic amplasate pe stalpi sau prin podurile clientilor. Mureau retele pe care interveneai zilnic si mureau si cele pe la care nu treceai cu saptamanile. Se ardeau placi de retea intr-o veselie, se taiau cabluri, erau roase de caini si se furau switch-uri ca in codru.

Epoca in care routerul comercial a aparut, a fost un fel de iad al tehnicianului telecom. Nici azi nu s-au terminat vremurile cand clientul nu face diferenta intre LAN si WAN. Routerul intors in retea era cosmarul cel mai sinistru al tehnicianului, care nu avea asistenta de la un datacenter sau suportul pe care ti-l ofera azi switch-ul cu management. Si culmea, asta se intampla fix cu 2 minute inainte de-a pleca acasa. „Router in retea” era propozitia pe care o auzeam cel mai des, cand imi suna telefonul. Invariabil, la 18:00 era cate unul care ajungea acasa si punea routerul invers, in zona Marasti. Si invariabil, eu eram in Zorilor.

Clientii.

Marian sa zicem, fiindca el a fost primul 🙂

Deci, ma autointitulez campion la injurat non stop 20 de minute. Marian a reusit 40, la telefon, atunci cand nu i-a mers netul si eram tot kkt la cur, asta era client cu abonament mare si ma trimisese sefa sa vad ce naiba-i problema.  Am ajuns la el si dupa juma` de ceas de cautat prin toate colturile, am ajuns la o concluzie: ii rosese cainele cablul. Aia a fost ultima data cand l-am auzit pe Marian injurand.

Heh, zambesc acum…am ramas prieten cu Marian si multe cafele i-am baut in desele interventii facute in Piata Marasti 3, interventii pentru care nu mai era cainele de vina.

Sau Fratello. Asta e cel mai haios, fiindca niciodata nu eram noi de vina. Era el vinovat, el si calculatorul lui de pe care facea chestii slabe 🙂

Tin minte cand am sunat la interfon si cand a raspuns Fratello, am strigat ca suntem Politia. Cand ne-am dat jos din lift la etajul 4, Fratello in pragul usii, alb ca hartia si tremura ca dracu`. Nu stia sigur daca sa se arunce de pe geam sau sa-si arunce doar calculatorul…

Fratello, si azi povestesc despre tine…

Stau acuma cu picioarele intinse pe un scaun si cu tastatura in brate…si zambesc, aducandu-mi aminte pe cati dintre voi i-am cunoscut in perioada aia. Si sunteti multi… multi oameni care ne-au platit atunci salariile, ati invatat impreuna cu noi cum sta treaba cu reteaua de cartier, cum e sa n-ai net cu saptamanile, cum e sa-ti tremure curu` de frica in momentul in care aparea un nor, cum e sa dai restart la switch si cum e sa iti bata ala de la net la usa, cu chitantierul intr-o mana si cu clestele in cealalta.

Mdea, am imbatranit si azi m-am pomenit la usa cu 2 Remusi de la RDS, hotarati si echipati ca doi exploratori in jungla. Imi facusem singur instalarea si-mi trebuiau doar username-ul si parola, asa ca a mers rapid, au avut timp si de-o cafea. M-am uitat la mutrele lor in timp ce-si beau cafeaua si mi-am adus aminte de toate instalarile facute cu japca, la orele cele mai ciudate din zi sau din noapte.  Mi-am adus aminte de gustul de tencuiala de langa usa fiecarui abonat unde a trebuit sa dau o gaura si de frustrarea tipica a tehnicianului, care se intreaba de ce dracu isi pune romanul usa de 10 milioane  dar nu lasa o gaura tehnica in spuma aia jegoasa, ca sa intri frumos cu cablul in casa. M-am uitat la mainile lor muncite si la trusele de scule umplute cu toate suruburile de pe planeta, cu bride, cu cleme si cu tot felul de mufe si mufulite. Mdea…

Uite ce face internetul din oameni 🙂

Articolul in care faceam RDS de minune ca nu are servicii la mine in bloc, nu mai e de actualitate. 

 

3 comentarii la „Pe sarma…din nou.

  1. avatarAtti

    Eh Remus, si eu pot sa iti povestesc despre cum am invatat retelistica by doing. Amu ca scriu de pe telefon, doar o singura chestie – sa stiu ca si amu, dupa mai mult de zece ani, recunosc firele utp trase de mine prin Gheorgheni. Si mai recunosc si ce o tras nAmNet, It4web, Cybernet si restul. Cea mai tare chestie a fost când am văzut niste copii isteti, care au ochit un tronson frumos de pe o strada si vroiau sa isi reanimeze pentru ei. Chiar treceam pe acolo si ma uitam cum se chinuie, încercând sa mufeze pe standard si nu mergea nicicum. Ca nici nu avea cum, perechea verde fiind busita cam pe la mijlocul traseului. Ma uit la ei, le zic sa ignore restul, sa mufeze pe portocaliu si albastru si nu vroiau sa mă creadă ca după zece ani mai stiu si in somn care traseu pe unde umbla. Mai am si acum switchuri prin copaci, cutii metalice sau unele care atarna in aer liber

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.