Despre durere. Cu durere.

Azi dimineata, vasleam prin ploaie, tinandu-ma de Penetrel care isi chinuia motocicleta prin aglomeratia clujeana.

Eram de toata coma, ocolind baltile ca niste pitipoance imbracate in piele, facand spume sub casti cand vreunul trecea pe langa noi si ne stropea dar per ansamblu, a fost funny. Un pic de ploaie n-a facut rau nimanui…dar sa mor, al` de sus si-a batut picsu` de noi si  a lasat robinetul sa curga cam mult, fiindca orasul era o piscina unde bipezii clujeni se balaceau intr-o veselie.

Si uite asa, navigand noi pe doua roti si facandu-ne planuri cu reumatismul ce va sa vina, am inceput o zi de milioane, evitand la mustata tot felul de cretini cu volanul in mana, pitipoance care-si fufeau telefoanele stand la stop, oglinzi de mertane, copii idioti si balti adanci. Nu stiu cum sa va zic da` asta iti da dureri de cap, oricat ai fi de hotarat sa ramai intreg.

Asa ca, m-am pomenit cu o durere de cap infioratoare care m-a insotit pe parcursul zilei, zi in care m-am gandit la Nurofenul pe care-l aveam acasa si care s-a transformat intr-un „raison d`etre” pentru mine. Nu stiu daca voua vi s-a intamplat sa va puneti in cap  intr-o zi caniculara, faptul ca acasa va asteapta o inghetata in congelator sau o bere rece. Mna, Nurofenul meu, ma astepta acasa, in frigider, pus deoparte. De ce dracu` n-am intrat intr-o farmacie,  habar n-am dar, la Judecata de Apoi, o sa il intreb pe al` de sus de ce nu mi-a dat ideea asta. Pana atunci, sa continui…

Ajung acasa, like a boss, ma apuc de lucru fiindca banii nu cresc in copaci, imi aduc aminte ca am un Nurofen in frigider si ma duc la el. Deschid obiectul, iau pastila, ma uit la ea, era fix ca la dentist: cand te duci, nu te mai doare. Imi  fac oleaca de curaj, deschid botu`, inghit pastila, pun mana pe bere, ca niciodata si  torn pe deasupra, cu incredere. Inghit , ma apuc de lucru, jucandu-ma cu staniolul in care fusese ambalata.

Dupa vreo cateva minute, ma apuca iar durerea de cap, injur de mama Nurofenului, ma uit la bere, avea un gust de parca mancam boabele cainelui. Imi pica ochii pe staniolul in care fusese pastila si netezesc ambalajul.

Scria „Cestal” pe el.

Acuma, daca nu stiti ce-i Cestalul, nu-i nici un bai, va zic eu: se da la caini ca preventie la paraziti intestinali. Asa ca, ma doare capul  in continuare si nu stiu acuma ce sa fac cu  Nurofenul. Sa-l iau? Sa nu-l iau?

Daca supravietuiesc dupa Cestal cu bere, ramane sa aflam impreuna….

Deci…ma doare capu`….

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.