Un ochi pe fata, unul pe dos.
Se continua asa pana termini randul. Cand termini randul, urmatorul il faci exact in oglinda, unde a fost fata, pui dos…si unde a fost dos…il faci pe fata. Bobul de orez, unul dintre cele mai simple modele de crosetat tricotat (multumesc Florena) , probabil primul model pe care fetele de varsta mea, l-au invatat la scoala, la orele de „Lucru manual” (HA HA, nu va ganditi la prostii ca va trag de urechi).
Contextul bobului de orez a venit ieri intr-o discutie pe messenger, cu privire la faptul ca barbatii din ziua de azi, vorbesc tampenii. Sau cand nu vorbesc tampenii, sunt plictisitori. In postul de fata, o sa incerc sa fac analiza bobului de orez, a monotoniei „unu pe fata/unu pe dos” sau a bobului de orez chinezesc, un bob nenorocit si simplu, printre alte miliarde de boabe de orez cate pot intra intr-un sac. De ce? Fiindca am fost rugat sa-mi arat muschii cu privire la faptul ca poti discuta despre un bob de orez, fara sa pierzi interesul cititorului.
Multi dintre voi au vazut bobul de orez pe masa, o chestie alba, mica si inodora. Daca te apuci sa-l rontai, descoperi gustul fad al amidonului, acumulat in cateva luni de zile cat i-a luat bobului sa ajunga la maturitate, din alt bob, in fir verde…apoi in spic. Apropo, stiati ca orezul creste pe cacat? Asta a fost o paranteza, ca sa ma asigur de faptul ca sunteti atenti…inca.
Totusi, paranteza asta are rostul ei, fiindca va vrajesc acuma cu faptul ca pilaful vostru a crescut probabil pe cacatul lui Li Huan Xi din China, care isi ingrasa orezaria cu materii fecale de la el, familia lui, vaca lui, porcu` lui sau gainile lui. E simplu, e practic, nimic nu se arunca. Si totul ajunge in farfuria de consumerist a romanului. Mai mancati pilaf in urmatoarele doua saptamani doamnelor?
Bobul de orez. Crosetat sau crescut pe rahatul lui Li Huan Xi din China, e pentru multi oameni, definitia monotoniei. Pentru mine, e asorteul perfect la niste coaste de miel sau la un piept de pui patruns bine de condimente. Poa` sa creasca si pe cacat de martian, va asigur ca n-am sa stramb din nas in momentul in care am sa-l vad in farfurie, aburind si cu doi patrunjei verzi taiati in scarba pe deasupra!
E panza pe care altii picteaza sau, pentru altii, e suprafata pe care pot sa scrie mii de versete din Coran (din cate stiu, recordul de cuvinte scrise pe un bob de orez, e de 7000, toate scrise in caractere arabe si sunt versete din cartea lu` Allah ). Ce dracu` face bobul de orez monoton, atat de discutat si dorit de oameni? Ce aduce monotonia in centrul discutiei, in atentia omului, in interesul sau? CE?
Intrebari la care n-o sa raspund eu aici. Filozofez eu uneori…da` azi nu m-ati prins in forma absolut deloc.
Azi, incerc sa scot bobul din orez din gramada, sa-l vopsesc si sa-l prezint altfel, in speranta ca oamenii vor intelege ca orice bob de orez, are o viata a lui, o existenta a lui specifica, o istorie si un scop. Pentru unii, sa umple matzu`. Pentru altii, sa picteze. Pentru altii, sa scrie pe el. Pentru mine, sa demonstrez unei amice faptul ca un barbat poate vorbi despre un bob de orez, pret de juma` de ceas, fara sa piarda interesul cititorului. Am mai zis asta, nu? 🙂 Daca ati ajuns la concluzia asta, inseamna ca totusi, scopul e atins. Uh…
E simplu, oamenii pot vorbi despre orice, cu mentiunea faptului ca trebuie sa stie DE CE O FAC! Asta e chestia care invarte Pamantu`. SCOPUL. Dar, am zis ca nu filozofam, right?
Tot despre orez, in continuare:
Tipu` ala care a inventat sahul, si-a pierdut capul pentru orez. Pentru cei care nu stiu povestea, o s-o relatez in cateva cuvinte.
Prezentandu-si jocul unui sultan mare in scula si tare in brand, sultanu` a dat pe spate vazand arta razboiului pusa pe 64 de patratele albe si negre, cu pioni, ture, rege si regina, nebuni si cai. Ca de obicei cand vine unu` la tine cu o inventie proaspata, cere bani pe ea. Logic, sultanu` cel mare in scula si tare in brand, l-a intrebat pe amaratul care inventase sahu`: „ba frate, cat ii amenda?”. La care tipu` a zis asa: „pentru prima casuta imi dai un bob de orez. Pentru a doua casuta, imi dai doua boabe de orez. Pentru a treia casuta, imi dai patru si pentru a patra, imi dai 8…”
Ma rog, n-am sa va plictisesc cu numaratu` pana la 64 de casute cate are tabla de sah…si nici sultanu` nu s-a plictisit cu numaratul fiindca avea departament de contabilitate. Si cand aia de la contabilitate au calculat cate boabe trebuiau sa plateasca, le-a stat ceasu` definitiv. Productia de orez pe nu stiu cati ani a tarii, nu ajungea. Chestia asta se numeste ‘progresie matematica”. Tradus in termenii de azi, trenul care ar fi dus atata orez, ar fi avut lungimea de 3 ori distanta de la Pamant la Luna.
Si uite asa, sultanu` a ajuns la concluzia ca si baga pixu` in ea de afacere si a luat sahu` prin preluare agresiva. I-a taiat capu` inventatorului si a jucat dupa aia sah gratis. Uite d`aia nu se joaca sah pe bani. Fiindca orezu`.
Orezu` te hraneste, iti incanta ochiu` si sufletu`, te face sa-ti pierzi capu`…si totusi, e definitia monotoniei in zilele noastre.
Poftim tema de gandire pentru aia care n-au imaginatie.
Luati un bob de orez si ganditi va la el. Poate o sa va spuna mai multe decat v-am spus eu azi despre asta…
Stiam povestea cu sahul. Dar nu stiam ca sultanul era mare in scula si tare in brand!!!
Oricum, am citit bob cu bob…..
Scop atins