Riscurile meseriei …

Momentul in care am luat una peste bot azi, a fost ales perfect. Ma chinuiam impreuna cu Penetrel sa mutam un coltar din punctul A in punctul B.

Eram amandoi de toata coma, chiar ma intrebam daca nu cumva am terminat Politehnica din moment ce am reusit sa ramanem blocati in cadrul usii, cu obiectul. Calin se uita la noi,  moldovean din Iasi, care terminase Politehnica la Cluj… si m-am simtit prost, incercand s-o dreg:  „hai ma, parca am terminat FIH-ul din Hunedoara!”  La care, prietena lui Calin m-a taiat in bucati cu laserul din privire…da` toata lumea intelesese ideea;  la cat eram de evoluati, numai eu cu Penetrel puteam sa ne blocam intr-o usa larg deschisa.

Incercand sa ne mutam cu ditai coltarul de 3 tone jumate printr-o cladire in care mama furnicilor nu si-ar putea face loc, am primit una peste bot cu spatarul, ca sa nu uit de unde am plecat.  Si spatarul ala peste dantura mi-a adus aminte de momentul in care copil fiind, paduri cutreieram si de cauzele pentru care-mi place munca pe teren.

O fi fost voia sortii, o fi fost karma sau pur si simplu durerea ascutita in botu’mi personal?  Stie dracu, cert e ca in seara asta, am o mutra de reverie, tipica masculilor care umbla cu buza umflata. In caz ca ati luat una peste ventuza recent, stiti care-i sentimentul. Restul, nu puteti decat sa va imaginati.

Anyway, cu botu` pleznit lejer in doua locuri, prin amabilitatea lu` Penetrel & Co. o sa va aduc in fata ochilor un articol ceva mai vechi, avand ca subiect, viata in teren vs.  cea din birou, cu trecere prin puscarie,  ca sa ne dam seama inca odata daca merita sau nu:

La birou, stai intr-un spatiu de 6 pe 6 maxim. (cam atata e spatiul maxim alocat din cate stiu eu). La puscarie stai intr-unul de 8 pe 10 (tot din cate stiu). Pe teren, stai unde vrea muschiu` tau. (asta e sigur ca stiu)

Apoi: la birou, mananci o data. Catering sau ce-ti pui de acasa. La puscarie, te indoapa astia cu trei pe zi. Pe teren, mananci ce vrea muschiu` tau. Cand vrea muschiu` tau.

La birou, ai timp sa te gandesti doar la ce trebuie sa faci si pentru ce esti platit. La puscarie, ai timp sa te gandesti la ce-ai facut si la ce o sa faci. Cu un pic de noroc, te mai si platesc astia. Pe teren, te gandesti la ce vrea muschiu` tau, cand vrea muschiu` tau. Ma rog, cu exceptia momentelor cand esti undeva sus si ai rau de inaltime. Atunci, te gandesti la toata viata.

La birou, tre` sa casti ochii unde ti-i cardu`, unde ti-s cheile, daca ai facut pontaju` corect sau daca vreun sef casca ochii la controlu` acces, ca sa vada daca nu cumva ai prea multe pauze de tigara. La puscarie, vine un nene, iti deschide usa, iesi, iti deschide iara usa, intri. N-ai treaba cu pontajul, te ponteaza altii. Pe teren, fumezi cand vrei, intri cand vrei, iesi cand vrei, te duci unde vrei.  Si in ce vrei…

Facebook, teveu, citit tampenii? La birou, daca te vede vreun sef ca faci asta, esti fiul ploiii si faci sectoare pana la doua noaptea. La puscarie, TV la discretie, facebooku nu-i problema din cate vad la stiri…si la puscarie cititul e recomandat. Pe teren? Ori n-ai timp de tampenii, ori n-ai chef, ori te servesti cu incredere din orice. Nu-ti pasa, nu e nici un sef pe capul tau sa vada cat stai pe facebook. Sau pe site-ul asta.

Te cauta neamurile? La birou n-ai timp. Poa` sa te caute dupa 17:30. Pana atunci, curul tau e proprietatea firmei. Pe de alta parte, la puscarie, ai program special pentru sportul asta. Ti se aduc chiftelute, snitele si tigari. La program, fain frumos. Pe teren? Ai o factura de platit sau de intalnit pe cineva? Sari in masina si te cari. Nu-ti sufla nime` n ceafa, tu ai o treaba de facut, o s-o faci. Toate la vremea lor.

Cunoscand toate astea,  ma duc sa-mi pun niste gheata pe trompa si sa ma pregatesc pentru ziua de maine.  Teren, of cors.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *