Postasul suna intotdeauna.

Ma uitam critic la actualizari.

O caruta de actualizari, butoane noi, culori colorate, tot felul de traduceri imbecile, parole pe care le-am uitat acuma 10 ani, tot felul de reguli noi.  „meh”, zic, „am imbatranit!”.

Mno, ma apuc de treaba, asteptand sa isi faca actualizarile, n-am facut asta de vreo cateva luni, ce kkt se poate intampla rau? Nu mi-o trebuit atata timp,  sa fim seriosi, n-are ce sa se strice. Normal, am gresit.

Asa, pe la jumatate, ceva o crapat. Ma apuc, transpir, nu merge clicku` de stanga la shoarec, nu merge netu`, pun mana pe telefon, sun la RDS, acolo stau de povesti juma` de ora cu robotul si cand raspunde tanti zic „nu mai e nevoie, multumesc”.

Netul isi revenise, actualizarile erau facute, click-ul de stanga la shoarec mergea, totul era ok. Vine si cainele, se aseaza pe picioarele mele cu jucaria in gura si se apuca de dat din coada, n-a facut asta de mult timp, se parea ca zeii imi zambisera si ziua parea a fi buna.

Aveam si o idee (tampita, fie vorba intre noi), cafeaua era calduta, soarele stralucea stralucitor, zic „hai ma, sa scriu ceva”.

Scriu juma` de rand, suna interfonul.  De regula nu-mi deplasez mutra pana in hol ca sa deschid, n-are cine sa ma caute.  Interfonul continua sa sune, ma enervez, ma ridic, deranjez cainele,  dau cu piciorul in pragul usii de la camera, injur, ajung la interfon si raspund.

POSTA!” vine o voce chinuita din interfon. Apas butonul de acces in scara,  ma intorc in camera si ma instalez in fata calculatorului. Ridic mana dreapta ca sa pun mana pe shoarec, suna interfonul.

Ma ridic, ma duc la interfon, nemaideranjand cainele de data asta, fara sa mai dau cu picioru` in pragul usii, apas butonul si intreb cine-i.

POSTA!” vine aceeasi voce chinuita din interfon. „Pai, n-am deschis mai inainte?” zic io, de data asta cu chef de scandal.

BA DAAAA! DA` N-AM APUCAT SA DESCHID USA NO! HAI, DESCHIDETI INCA ODATA, NU VA SUPARATI PE MINE!

Reflectez io, tanti de la posta ii simpatica, vine pana la usa daca am vreun coletel sau vreun plic de pe E-bay, nu imi lasa tampenie de aia in posta daca nu ma gaseste acasa, mai vine odata ca sa ma gaseasca, ma saluta pe strada daca eu n-o vad primul, mno, ii o relatie de simbioza destul de buna, n-are rost sa-mi stric zenu` cu de astea. Apas butonul de acces in scara, ma intorc la calculator. Pe drum, deranjez cainele, dau cu piciorul in pragul de la usa, il pomenesc pe Christos si pe tac-su cu ocazia asta, ma instalez in fata calculatorului, ridic mana dreapta ca s-o pun pe mouse si:

Suna interfonul.

Era hazos deja, stiu ca unii se asteapta sa raspund la interfon pana la sfarsitul articolului.

Nu ma, da` m-am dus iar pana la interfon si am intrebat iar cine-i. De data asta, era alta voce. Una de barbat. „POSTA!” a zis si asta.

Fitza, zic, avem un milion de postasi.

Apas butonul de acces in scara, ma intorc la calculator si ma asez, fara sa deranjez caine, fara sa imi rup deshtele prin pragurile usilor, am pus mana pe mouse si m-am apucat de sters.

Nu va mai scriu ce voiam sa va scriu, fiindca am uitat.

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *