Omertà

Un tripou plin de fum, cu o masa de biliard zgariata chiar la mijloc, sub lumina calduta a unui bec afumat. Usa, scartaind  de fiecare data cand intra cineva, sunetul ghetelor murdare de noroi pe dusumeaua mizerabila fiind singurul zgomot din incaperea stramta.

Pe mese, pahare cu limoncello si marsala, cate un rachiu ratacit, si pachete de Marlboro rosu, cu timbru tunisian. Ochi atenti, cu riduri adanci la colturi, frunti incruntate si maini muncite, soapte in dialect si cate o flegma strecurata expert sub masa, printre dinti suspect de albi. Nu se poarta blugi, doar pantalon de culoare inchisa, majoritatea cu dunga si camasi albe sau alte culori deschise. Mai vezi cate un curajos purtand trening, dar ala sta singur la masa si e  poreclit „heidi”. Sa mor daca stiu de ce sicilienii le spun „heidi” la astia…dar poate ma lamureste cineva.

Toate astea le vezi in Caltanisetta, daca te apuci de cautat in spate la Trattoria Anzalone. Locul se numeste „Lo monaco Giuseppe” si e un fel de non stop romanesc la scara blocului, unde te duci sa bei o bere si sa rozi o punga de seminte. Atata tot ca nu rozi seminte, insa poti ajunge sa rozi picsu` daca li se pare ca esti un „garda”

Am intrat, a fost un moment de tacere in care vreo 20 de perechi de ochi s-au uitat la mutra mea imbracata cu un tricou alb si steagul Marii Britanii brodat pe piept, aratam probabil ca un cartof intr-o reteta de prajitura cu mere. Era clar ca nu-s de pe acolo si ca eram prea tanar ca sa fiu un „garda” undercover. Oricum, la ce fizic aveam, nu era mare lucru sa fiu facut poster, batut in cuie in spatele barului si sa joace darts cu ochiul meu drept ca si tinta pentru tripla de douazeci. Mi-au dat pace, s-au intors la bauturile lor si aia a fost, eram liber sa ma manifest ca un turist ce eram.

Aia a fost prima data cand am intrat la Giuseppe si in cele aproape 2 saptamani de Sicilia, n-am mai baut cafea in alta parte. Eram „de-al casei”, in sensul ca imi duceam fizicul pana langa tejghea, ma instalam pe scaunul din fata aparatului de facut cafea, mi se punea o italieneasca in fata, o beam rapid, plateam, ranjeam cu dintii facuti maro (deci au aia o cafea care ridica mortul din groapa si-l trimit la secera cantand „Marsiellaise” ) si o stergeam urgent pe usa afara. Ce dracu, vroiam sa vad si eu mafioti. Si am tot vazut mafioti timp de 2 saptamani. Cred ca acolo e fieful traficantilor de tigari, contrabandisti din tata`n fiu. Dialectul e infect si nu pricepi mare lucru, in plus aia codifica „carton” „incarcatura” „cursa” „Tunisia” si ‘coasta” „far” „politie” „semnal” si alte cuvinte cu inteles pentru tine, in povesti cu Rosanna si Giuseppina. Daca va spun ca „Giuseppa” inseamna zece mii de cartuse de tigari, ziceti ca fac bancuri cu voi. Aia cu Giuseppa grasa cred ca e dublu sau ceva de genul.

Azi noapte, am retrait Sicilia vremurilor apuse. Pe cuvant, l-am auzit pe Giuseppe cu accentul lui semifrantuzesc tras in cantec sicilian ca o gogoasa in glazura ei si am simtit gustul gitanelor pe care le fumam pe vremea aia. Marsala mi s-a parut aiurea intotdeauna dar, mi s-a facut dor de unul cald cu doua portocale stoarse in el si cu o pizzola mica cu branza de capra la brat. Deh, am imbatranit, am inceput si eu sa mananc sanatos, ce vreti….

M-am culcat cu accent sicilian in urechi si m-am trezit cu acelasi accent, miorlaindu-se in urechile mele. Si am ajuns la concluzia ca aia cu reclama la „Pizetti” exagereaza.  Pe cuvant, e cea mai repetata reclama la TV din ultimii 100 de ani. Pe Discovery am vazut-o ieri de 8 ori in 2 ore si cand m-am trezit azi dimineata, tot pe imbecilul ala l-am vazut.

Daca e vreunul pe aici care are legatura cu reclama aia, am un mesaj pentru el:  „Cu e surdu, orbu e taci, campa cent anni in paci” 

In alta ordine de idei, azi e 8 Martie.

Fara zarzavaturi pe facebook, fara povesti interminabile si fara buchetelul de ghiocei pe care imi face placere sa-l dau. Un „La multi ani” din partea mea.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *