Oleaca despre pix

  • …si despre importanta lui 😉

Ma rog, sunt multe pixuri pe lumea asta, ca de exemplu: pixu` piticului, pixu` pur si simplu, pixu` pe care-l bagi, pixu` pe care-l scoti…
Azi, cu voia lu` Allah, am reusit sa ajung la birou dupa 6 kilometri facuti pe jos prin ploaie clujeana, cu briza Somesului in plete si cu geaca facuta varza de ingerasii de sus, care nu si-au gasit alt loc sa faca pisu, decat pe geaca mea de piele de pix (am zis pix?) de papagal. Dupa ce mi-am bagat pixu` (am zis pix?) in ea de viata si am ajuns la concluzia ca cea mai buna treaba ca sa-mi scot frigu` din oase, ar fi o cafea calda, am descoperit ca bugetu` local alocat pentru lichide e zero. Mi-am bagat iar pixu` (am zis pix?) in ea de treaba si am descoperit cafeaua facuta acasa, o chestie transportata la sticluta. Cum/necum, vocea constiintei mele, a uitat in cursul diminetii sa puna niste zahar in ea. Prin urmare, am pescuit de undeva un pliculet de zahar da` n-aveam lingurita. Am bagat pixu` in ea (am zis pix?) si am amestecat, obtinand o chestie care in termeni tehnici se numeste „Ice coffee”. Chestia asta o obtii plimband o cafea intr-o sticla, prin ploaie, la 2 grade, timp de o ora, un plic de zahar pescuit de prin rucsac si un pix (am zis pix?). Toate minunatiile astea se baga intr-o ceasca rece si obtii o minune mare si rece. Normal, pixu` e aco… (am zis pix?)…lo, numa` de decor, dupa ce zaharul s-a topit. Il scoti din ceasca si bei continutu`. Pixu` (am zis pix?), se linge artistic si se pune inapoi pe biroul jegos, in vederea utilizarii ulterioare pentru scopul in care e creat un pix (am zis pix?)

Vine Vasile.

Vasile asta, e un fel de zeu al sarmelor de stalp, un adevarat barbar al telecomunicatiilor, omul indispensabil la o instalare, muschiul de care are nevoie pixul (am zis pix?) ca sa poata scrie, omu` care duce fibra optica pe luna si o ridica pe stalpii de acolo, isi gestioneaza activitatea extraprofesionala (a se citi ciubucareala) cu abilitate de corporatist, negociind 10 metri de sarma si cateva mufe, cu sume ametitoare. Bun, Vasile asta, a gasit metoda perfecta de unire a conceptului de vertical market cu cel de horizontal, ofertand, achizitionand, evaluand si punand in practica lucrarea, de unul singur, low budget si folosind sms uri pentru toata treaba. Performanta greu de egalat pentru unii, Vasile o face de la mama natura, fara eforturi.

Intra Vasile intempestiv in birou, stergandu-si copitele delicat de mocheta gri cu care ne mandrim noi, astia de la monitorizare, mocheta pe care am reusit s-o rechizitionam din biroul sefului. Deci, asa sa va ganditi, ca negrii de la monitorizare, au mocheta cu pedigree, da? Ma rog, recunosc faptu` ca in doua saptamani, o sa arate ca o mocheta cu pedigree intr-o buda judecand dupa cum circula astia aici ca si camioanele in curte la un depozit de logistica …da` deocamdata ne mandrim, sa fie clar!
Revenind la Vasile si la copitele lui pe mocheta cu pedigree a firmei, il urmaream cum isi deplaseaza fizicu` impozant, spre biroul lui moldoveanu`, liber in momentu` ala. Se uita catre mine si zice:
„Domnu` Remus, nu aveti cumva o agenda?”.
Ridic spranceana, ma uit la cosu` de documente plin de ciorne ce de abia asteptau sa fie dezvirginate si intreb: „la ce ti trebuie tie agenda Vasile?”.
„Ca sa fac niste calcule!” zice Vasile pe un ton serios.
„Ma Vasile, n-am agenda, imi pare rau…da` ia-ti niste coli de acolo si fa-ti calculele. Apoi, iti dau agenda mea ca sa ti le treci pe curat…” zic io si apoi ma apuc iar sa ma prefac cu succes ca lucru. (patroane, sper ca nu citesti asta… )
Isi ia Vasile colile, isi muta un fotoliu in fata biroului, se instaleaza comod, impingand mai incolo docking station-ul lui moldoveanu` si insirandu-si ordonat colile pe suprafata ramasa libera. Isi ia o mina de om preocupat, ridicand usor manecile salopetei si intinzandu-si ghetele pe mocheta, facand abstractie de veninul din spatele ochelarilor mei. Ofteaza greu si ridica privirea:
„Domnu` Remus, aveti si un pix?”
Ii dau pixu`… (am zis pix?)…un Cresco jmeker numa` bun sa amesteci cafeaua cu el… si urmaresc mutra de om ganditor a lui Vasile, gandindu-ma la randul meu ca azi dimineata i-am dat o limba delicata …
…Vasile isi plimba ganditor capatul pixului pe fata, dupa ureche…apoi revine spre buze…urca mai sus…si capatul pixului dispare in nara dreapta…
Ghiciti daca eu maine o sa mai amestec in cafea cu pixu`…. (am zis pix?)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *