La mare…

Se facea ca m-am dat jos din masina incinsa, indreptandu-mi spatele dupa cele cateva ore de condus la 35 de grade. Soarele, deasupra capului si un urlet isteric auzit de la radio „a fost ora doisprezece!” mi-a confirmat ora amiezii. M-am uitat in jur: plaja se intindea in fata mea, nisip auriu ars de soarele Sudului, copii alergand printre prosoapele intinse, pe care corpuri bronzate atrageau pana si ultimul strop de ultraviolet pe care soarele darnic il impartea. Am zambit: ajunsesem in sfarsit!

Tacticos, am deschis portbagajul si m-am uitat la gramada de lucruri pe care le aveam acolo. N-aveam nevoie decat de slip si restul duca-se dracului, aveam timp sa le aranjez cand ajungeam la hotel. Am scobit printre genti, cautand-o pe cea in care stiam ca mi-am pus slipurile. Am scos unul, m-am retras inapoi in masina si am inceput sa ma dezbrac. In momentul ala au trecut doua fete chicotind. Nu m-am kkt pe mine fiindca nu-s asa de pudic.. da` oricum…

Am reusit sa-mi iau slipul pe mine cu chiu cu vai, dupa care am coborat din masina, simtind sub talpi asfaltul incins al parcarii. Era vara, aerul cald care se ridica din asfalt, putea fi simtit, gadilandu-ti pielea si combinat cu mirosul de alge al marii, iti dadea un sentiment de libertate.

M-am uitat din nou spre mare, alegandu-mi traseul spre ea, printre umbrelutele colorate si grupurile de oameni care jucau volei si mi-am inceput drumul prin nisip. O senzatie usoara de gadilitura la talpi si printre degetele de la picioare, senzatia nisipului de la mare, de care mi-era atat de dor! Am evitat la mustata doi copii care fugeau ca disperatii, improscandu-se cu pistoale cu apa si un caine ce atragea toate privirile, in timp ce sarea peste prosoape, fugind vesel dupa ei. O minge colorata ateriza la picioarele mele si din directia din care venise, aparu o miniona bronzata cu un zambet alb, la fel de alb ca si costumul ei de baie facut dintr-o batistuta de papusa. Isi lua mingea de la picioarele mele, continuand sa zambeasca si-mi facu cu ochiul. Am zambit, continuandu-mi drumul, era timp si de minione…pe mine ma astepta marea…

Am ajuns la apa…si m-am aplecat. Era marea, asa cum mi-o aduceam aminte de ani de zile, calda si prietenoasa, marea, amanta capricioasa a marinarului, marea, care da vieti, aruncandu-le pe plaja dupa furtuna ori, luandu-le la ceas tarziu din noapte… cu atingere blanda si miros specific. M-am ridicat, uitandu-ma in zarea incinsa de soarele amiezii si am pasit in mare. Senzatia inconfundabila a apei caldute prinzandu-ti piciorul care se infunda in nisipul acela moale in locul unde se sparge valul ma facut sa zambesc fericit. Am continuat sa inaintez in mare, pas cu pas dar….senzatia respectiva nu inceta. Am privit in jos….si am deschis ochii:

Leia statea in pat, la picioarele mele si ma lingea pe ele cu constiinciozitate. Asta inseamna ca trebuie sa ma trezesc si sa-mi scot cainele sa faca un caca. Da` visu` era mishto, nu?

 

 

2 păreri la “La mare…

  1. avatarGia

    ioi ce dor de mare mi-ai facut in mijlocul iernii….. mai e mult pana in 22 iunie pana cand o sa ma invaluiasca in mrejele ei???

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *