Gluma zilei

Eram acuma fix doi ani la Timisoara, tavalindu-ma cu Dani pe langa masina, incercand sa o scoatem dintr-o  mocirla infioratoare din Dumbravita, undeva pe langa pensiunea Ana-Maria, daca bine-mi aduc aminte.

Ai zice ca aia au asfalt pe acolo, dar cumva, zeul asfaltului a ocolit zona. Si uite asa, am eu amintiri de groaza din Timisoara, 26 Februarie nefiind asezonata doar cu impotmolit de masini. S-au intamplat multe in ziua aia, dar…nimic bun.

Stand cu picioarele intinse si uitandu-ma cum Leia incearca sa-mi demonteze degetele, zambesc, aducandu-mi aminte cate s-au intamplat de atunci incoace si toate, avand legatura cu 26 Februarie. E un 26 Februarie oarecare, pentru multi. E o zi de azi, care se repeta in fiecare an…

Tot cu privire la ziua de azi, raportata la cea de ieri, avem si lucruri  simpatice, oameni  faini si motive de zambet.

Azi, o sa va invit la un exercitiu de imaginatie. Si va invit sa va imaginati un zambet larg de tot, un usor accent de Bistrita si un topait pe tocuri inalte, asortate la niste picioare mishto si la niste curbe de care n-am voie sa vorbesc fiindca am gagica. Si chiar si cu descrierea asta sumara, risc sa mananc  pesmeti si apa daca gagica mea vede ca eu descriu plastic alta femeie.

Oricum, exercitiul vostru de imaginatie ar trebui sa continue, punand la femeia respectiva si niste bucle castanii, muncite serios, o manichiura ingrijita si lectii de italiana in timpul serviciului. Cunoasterea este putere iar  subiectul exercitiului vostru de imaginatie, incearca sa dobandeasca puterea, straduindu-se sa invete italiana printre picaturi, in timp ce expediaza curierii, da chei, raspunde la telefoane sau da explicatii la toate babele care intra in cladire si vor sa stie unde-i policlinica.

Daca ati reusit sa va imaginati toate astea, ati reusit sa va faceti o imagine despre R.  R este receptionera in cladirea unde deosebita mea prezenta presteaza zilnic si se bucura de realitatea in care subiectul  exercitiului  vostru de imaginatie, exista pe bune.

Si  R are in fiecare zi o gluma.  Cred ca face parte din sarcinile de serviciu. In momentul in care fata asta a semnat Fisa Postului, era probabil la paragraful 4, ceva de genul: „in fiecare zi trebuie sa ai o gluma pe care s-o spui la toata lumea si sa se mai si rada la ea!”
Personal, daca cineva m-ar pune sa fac asta, cea mai buna gluma pe care as putea s-o fac,  ar fi  sa-l leg de motocicleta si sa-l trag dupa mine prin centru, imbracat in chiloti verzi de dantela si cu tocuri de doishpe.
Dar cumva, R reuseste sa se conformeze sarcinii respective, facand sa zambeasca pana si un borcan cu muraturi.
Exista oameni facuti pentru asta, eu nu-s printre ei. Dar, sunt ala care-si primeste gluma in fiecare dimineata cand intra pe usile alea mari de sticla. Sunt beneficiarul norocos al unor glume, spuse cu un zambet larg. Asa-i ca am un loc de munca mishto?

Ieri, in timp ce noi stateam cu o cafea sub bot, intra R in birou, topaind vesela ca iepurasul de Pasti pe niste tocuri secsoase, se uita zambind luminos la noi, care stateam in fata monitoarelor, prefacandu-ne ca lucram. Era intuneric bezna, stam ca ciupercile acolo si daca cineva aprinde lumina, facem ca toti dracii, inchizand pe jumatate ochii si oracaind ca niste pui de liliac, protejandu-ne ochii de lumina taioasa a reflectoarelor.
Se reazema R. de tocul usii, cu poza aia specifica femeilor cu picioare mishto (deci, eu sigur mananc pesmeti doua saptamani) si ne interpeleaza cu zambetul pe buze: „Baieti, voi stiti care e diferenta intre tare si intuneric?”

A fost un moment de tacere, Penetrel nu-si mai plescaia sandwich-ul, eu uitasem sa ma spal pe dinti cu cafeaua, stand rezemat de birou si incercand sa fac o mutra inteligenta in intunericul luminat de monitoare, mai erau vreo doi acolo care incercau sa descifreze sensul intrebarii.  R, astepta raspunsurile noastre, era una din situatiile alea cand suprematia feminina isi scoate ghearele si lasa urme profunde in ego-ul masculin. Eram 4 barbati acolo si niciunul nu era capabil sa dea raspunsul la intrebare. Damn, urasc sa spun „nu stiu” da’ ieri, am facut-o.

In momentele de tacere masculina care au urmat, R isi savura victoria, puteai sa simti ego-ul feminin crescand incet, exact cum creste un croissant in cuptoarele alea smechere, se rumenea si incepea sa lase aroma aia innebunitoare de creier masculin prajit si suras de femeie multumita.  Urasc sa recunosc asta dar,  barbatii se blocheaza cand aud cuvantul „tare” Ieri, eram patru, cu mutra de croissant nedospit, noi eram aia care stateau in fundul cuptorului si urma sa fim declarati rebuturi la raft,  fiindca nu ne crestea coaja.

Raspunsul, nu s-a lasat asteptat mult, a plecat impreuna cu  tacanitul de tocuri si balansul unor  forme de care n-am voie sa vorbesc,  fiindca nici pesmeti n-o sa mai mananc:  „Baieti, diferenta dintre tare si intuneric, e faptul ca intunericul dureaza toata noaptea!”

Bon, e momentul sa aprind lumina si sa ma duc sa fac un dush…

Oare care-o sa fie gluma de azi?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *