Game

Cartile aterizau pe postavul verde, cu un zgomot usor…

…”doua, trei, patru, cinci”…zise cel care impartea cartile si puse pachetul jos. Isi pescui trabucul din scrumiera, tragand cu nesat din el.

Ochii galbeni cu pupila ca a pisicilor, se mijira incet, studiindu-l pe cel din fata sa. Nu-l mai vazuse de mult timp, insa timpul nu-l schimbase, barba alba, inelata, putand insela pe oricine.

In realitate batranul din fata sa, era dur al naibii, multe lucruri se intamplau din cauza lui si oamenii ii murmurau numele cu frica. Prin fumul trabucului, isi permise un zambet usor, desi erau in secolul XXI,  nici azi, dupa multi ani, oamenii nu-si scosesera din cap  mentalitatea din vremurile apuse.

Ofta si lua cartile in mana.

Batranul cu balba alba, isi studie cele cinci carti, filand incet ultima carte, intr-un gest care-i aducea aminte de un film pe care-l vazuse candva, demult, la televizor. Facu o grimasa, care-i curba coltul gurii in jos. Avea o mana proasta, dar nu era pentru prima data.

„Binele invinge!” isi spuse oftand si ridica privirea.

In fata lui, individul imbracat in piele neagra si cu trabucul intre degetele mainii stangi, ranjea studiindu-l atent. Ridica paharul de vin, sorbind cateva picaturi si apoi, isi linse buzele. 

Pacatul fumului de tigara il ademenea, dar azi nu putea sa dea satisfactie celui din fata lui. Isi trecu mana peste buzunarul din stanga al sacoului, unde pachetul de „Vogue” statea ascuns, langa un rozariu din chihlimbar. 

poate mai tarziu…” isi zise, coborand privirea inapoi, spre cele 5 carti din mana sa.

„ei doamne, mai asteptam?” Vorbele venira in sasait de sarpe veninos si o mana sigura stinse trabucul in scrumiera. Cel negru, isi pierduse rabdarea, dar oricum, asta nu era o virtute la el. Intotdeauna facuse lucruri gandite din scurt, nu era recunoscut pentru bunatate si intelegere si mila ii era straina. In fond, era patronul celui mai mare stabiliment corectional de pe planeta, nu putea sa-l acuze nimeni ca n-ar fi corespuns postului.

Un tic nervos il facea sa bata cu varful degetelor in masa, asteptand ca batranul sa decarteze. Se simtea in forma si cei 3 valeti din mana, ii dadeau un sentiment de winner. Mai castigase cu brelan si ii placea la nebunie sa castige asa. Numarul „trei” calcat in picioare, ii producea o stare aproape orgasmica.

Sfanta treime, in mana raului„, filozofa el, intinzand mana si pescuind inca un trabuc din cutia ce statea pe masa, in dreapta lui. Il aprinse atent, rasucindu-l delicat si studiind pe indelete capatul trabucului. Trase adanc din el si in punctul rosu de jar, se puteau vedea strafundurile iadului, unde pacatosii se zvarcoleau in chinuri groaznice.

Peste masa, batranul isi pierdu rabdarea. Scoase pachetul de tigari subtiri din buzunar si il tranti pe masa. Pescui o tigara din pachetul usor mototolit si o aprinse. Fumul usor aromat se impleti cu cel al trabucului si impreuna, urcara spre becul chior ce adasta deasupra mesei acoperita cu postav verde. Mana ingrijita aranja cartile in ordinea marimii si posesorul ei, incerca sa-si stapaneasca tremurul. Perechea de doiari din mana si un as, nu prevesteau nimic bun.  Cu un gest reflex, alese celelalte doua carti si le arunca pe masa, cu fata in jos.

Cel negru, ranji sardonic si arunca si el, rapid, doua carti, ce cazura pe masa ca si cutitul ghilotinei. Ridica pachetul cu o mana si imparti rapid doua carti. „doua tie…doua mie”  zise si ridica usor cele doua carti pe care si le impartise. Ce vazu, ii aduse o lucrire veninoasa in ochi. Full de valeti cu doi asi in coada. Urla interior, victorios. Si anul asta, distractia va fi pe masura! Pe fata, nu i se vedea nimic. Dar in adancul ochilor, sclipirea victorioasa din ochii Satanei, nu-i scapa batranului. Curios, isi ridica mana de carti.

Doi doiari, un as, o dama si un treiar. Zgomotul zidurilor Constantinopolului, daramate de musulmani, urletele evreilor in lagarele naziste si plansul copiilor din Somalia, sperantele romanilor cu privire la progres, toate ramasesera fara ecou, in momentul in care Dumnezeu isi dadu seama ca a pierdut la poker.

Povestea nu-i mai lunga, anul asta al` de sus, a pierdut din nou la poker si a trimis o droaie de credinciosi la o coada de 24 de ore. Alta explicatie nu vad pentru faptul ca oameni de pretutindeni, se duc la Iasi, sa stea la coada 24 de ore, ca sa linga o cutie batuta in argint. Nu exista nici o explicatie decenta pentru care oamenii fac aceeasi chestie de peste 300 de ani, indurand ploaie si frig, foame si oboseala, dureri si dezamagiri. Undeva acolo sus, dumnezeu pierde la poker ca un agarici. Nu-mi pot imagina decat ranjetu` fericit al satanei, privind de undeva de pe trotuaru` de vis-a-vis, la turma de oi cu speranta in ochi, tarandu-se ore intregi, spre linistea sufleteasca. M-am spart: un film bun si oleaca de caldura, fac acelasi lucru. Nu-i nevoie sa lingi o cutie la Iasi pentru asta.

Nu stiu cine naiba l-a invatat pe al` de sus sa joace poker… da`pierde de cateva sute de ani. Doamne, daca citesti blogu` asta: TRISEAZA!

Si tine-i naibii pe romani acasa in luna Octombrie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *