Eternul feminin

Din categoria „Omul negru umbland printre chimicale”, azi avem o amintire recenta…

…amintirea gramezii de celule racite crunt, care este subsemnatu`, tarandu-si raceala rebela prin Polus, incercand sa identifice un loc unde se vand chestii pentru raceala si suflete chinuite, tampoane si spray-uri, sapunuri si sampoane, unghiere si pilule. Locu` in cauza, pentru neinitiatii ca mine, se numeste „farmacie”.  Navigand prin gramada de umanoizi care-i poporu` Polusului, am identificat Sensiblu, farmacie pe care am asociat-o (probabil din cauza clipurilor publicitare) intotdeauna cu „Eternul feminin”. Ha ha, de ce mi se pare mie ca am dreptate si conceptu` de baza al Sensiblu e fix asta?

Ma rog, sa continuam povestea: zilele trecute, in cripta albastra a eternului feminin, si-a facut intrarea monstrul in piele verde, racit cobza si cu mutra sictirita, cautand salvarea sub forma de chimicale antiraceala. Pe rafturi, tot felu` de pilule, sapunuri, spray-uri si alte chestii de astea care fac din om neom, o tanti imbracata in halat alb, rafturi de farmacie, pline ochi cu tot felu` de cutiute colorate,  reteaua prost facuta neizbutind sa se ascunda de ochiul antrenat al profesionistului care este, mirosul de farmacie stapanind imprejurimile si luptand cu succes impotriva parfumului masculin, pe care incercam sa-l eman, afisand o incredere ce trebuia sa-mi salveze ego-ul  si sa mascheze ridicolu` situatiei: un mascul cu alura agresiva, vorbind pitigaiat si cu nasu` infundat. Nu mi-a iesit, am ramas fara gaz fix in fata lu` tanti farmacista, reprezentanta eternului feminin, care imi analiza mutra, incercand sa-si dea seama ce mi trebuie. A fost momentu` in care am reusit sa scot pe gura, impreuna cu ultimele molecule de aer din plamani: „4 Tantum verde si o folie de Paracetamol va rog”, considerand ca am scapat, scot cashu` si plec fericit. Neah, tanti a dus conversatia la urmatoru` nivel: „nu se da Tantum verde decat la 10 bucati!”. Am mai tras o gura de aer si am reusit sa schimb toata treaba: „Strepsils?”.  Raspunsu` a venit urgent peste masa, cu o privire aruncata peste ochelarii etern feminini: „Cate si de care?„. In momentu` ala am realizat ca am pierdut batalia si masculu` care sunt, a capotat in fata eternului feminin, care imi vedea slabiciunea si faptu` ca eram disperat dupa o pilula. „Patru va rog…”, a fost rezultatul ce-a trimis-o pe tanti din fata mea, in directia raftului unde Strepsils astepta sa-l iau acasa.

Mi-am primit pilulele, am scos banu` din buzunar si lovitura de gratie, a venit instant: „Card Sensiblu aveti?”

In momentu` ala mi-a stat ceasu`. Mi-am dat seama ca eternu` feminin isi loveste adversarul in momentul in care e la pamant, strivindu-l sub tocurile comode ale incaltamintei de farmacist. Am ingaimat un „Nu, n-am”, incercand sa ies urgent din templul alb/albastru, ca sa ma pot indopa cu Strepsils. Reprezentanta eternului feminin a prins momentul si a rasucit lama in rana, zambind amabil: „Nu-i nimic! In 5 minute va putem face unul!„.

Am murit de 2 ori in secunda aia, incercand sa salvez onoarea masculului modern, sa redactez declaratia de independenta a rockerului invulnerabil, care umbla in tricou la minus douaj` de grade si dupa aia baga un coniac bun, stiind ca anticorpii lui is de ajuns ca sa dea gauri in cel mai bun otel Krupp.  Am ranjit: „doamna, uitati-va la mine: vedeti foarte des unu` ca mine, la biserica sau in farmacie?„. Eternul feminin mi-a trantit restul si bonul pe masa.

Ma puteam indopa cu Strepsils.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *