Draga mama

Daca erai ieri in cartiere ca Grigorescu, Manastur, Floresti, o parte din Centru si ai auzit trenul, sa stii ca m-ai auzit pe mine.

Cand te-ai uitat la  Campionatul Mondial de fotbal din Brazilia si ai vazut stadioanele alea imense si pline de colorati in toate culorile pamantului, bucurandu-se ca niste isterici, in timp ce urmareau cum douajdoi  de mormoloci alearga dupa o basica pictata, urland din vuvuzele si fluturand steaguri, sa stii ca aia, toti, au invatat de la mine.
Cand te-ai uitat la Avatar si ai vazut la finalul filmului cum aia albastri se bucurau linistiti si isi savurau victoria asa cum imi savurez eu cafeaua in momentul asta, cu Leia pe bulane si tavalit in pat ca un strudel in zahar pudra,  sa stii ca Spielberg a turnat scena aia avandu-ma pe mine ca exemplu.
Cand omul a descoperit focul si a iesit afara din pestera cu o craca aprinsa, fluturand-o ca sa vada si vecinii de la parter  cat e el de evoluat, chitaind in limba oamenilor din Epoca de Piatra ca a descoperit focul, sa stii ca trasatura aia am mostenit-o eu si sunt urmasul bucuriei simple a omului din Epoca de Piatra. Si a mandriei sale. Atata tot ca eu, sunt vecinul de la parter…
Cand Grigri a luat potul mare la poker si ne-a decavat pe toti in iarba mica din spatele blocului, cu ochii stralucind de exaltare si de promisiunea  cu valoare de blestem pe care in sfarsit si-o putea vedea implinita, acea de a-si cumpara un Artex de piele, sa stii ca avea ceva palid din stralucirea actuala  a ochilor mei.
Cand Hitler a vazut Bismarck-ul trecand prin fata sa, miscandu-si cele 53000 de tone cu eleganta unei balerine, a simtit ca-i creste inima ca o pancova in tigaia bunicii. Si a murmurat probabil  Deutschland Uber Alles, zambind pe sub mustata. Mama, sa stii ca Hitler a invatat aia de la mine, inima mea e imensa, e cat toata casa si am mustata mai jmekera decat a lui Hitler. Bismarck-ul lui Hitler sa se ascunda, mandria flotei si minunea minunilor industriei, e in posesia mea.
Draga mama, de acolo de unde esti tu, sa stii ca fiul tau a ajuns departe. Departe sunt de tine acum, departe stau si departe o sa ajung in viata mea. Dar, exista momente in viata care marcheaza pietre de hotar  in viata unui barbat adevarat, momente care-l fac mandru de rolul sau de barbat adevarat, plutind vesel ca un iepuras prin iarba moale si plina de floricele fericite ca fericirea lui.
Urletul fericit al lui Romeo dupa ce i-a dat o limba lu` Julieta, e monstruos  si seamana cu fericirea orcilor din Stapanul Inelelor in comparatie cu fericirea care-mi misca acum, degetele pe taste. Sunt urmasul demn al dacilor si romanilor, am tinuta lui Napoleon si sexappeal-ul lui Stefan cel Mare zugravit pe peretii manastirilor. Am alura lui Darth Vader si pasesc glorios ca Henry Morgan dupa ce-a luat caimacul in fata reginei. Ma simt de parca Negresco ar fi al meu si Nisa cu toate bunaciunile ei, ar fi la picioarele mele, pe care Leia, in devotamentul sau de caine cuminte, le incalzeste acum. Neil Armstrong a spus: „un pas mic pentru om, un salt urias pentru omenire”. Vorbea prostii, eu am reusit mai mult decat el.
Mama, am sa te fac mandra azi, scriindu-ti scrisoare de pe front, in care ti spun ca ieri,  mi-am cumparat prima cratita din viata mea.
E prima cratita cumparata a unui barbat de patruj` de ani. O chestie rosie cu ceva punctulete negre, smaltuita in rosu si are doua calitati imense: capac si coada. Eleganta orbitoare a obiectului a fost gandita in cele mai bune ateliere de facut oale din Sighisoara, dupa cum s-a exprimat nenea de la Fierul. Ma rog, nenea de la Fierul s-a uitat la mine ca la un profan al oalelor cand am zis „ce dracu` e asa de scumpa cratita asta?” si a zis: „poi e de Sighisoara!” mangaindu-ma virtual pe cap cu o privire in care mi se reprosa faptul ca habar n-aveam ca la Sighisoara se fac  oale de 3 litri, din tabla si cu capac. Pentru mine, cu ochiul format in cablare structurata, oala aia seamana cu orice alta chinezarie facuta in Taiwan. Greseam macabru mama, greseam,  dezonorand o generatie intreaga de facatori de oale din Sighisoara.
Am prins coada cratitei, tremurand de emotie si simtind cum forta zeului bucatariei si toata dragostea mesterului tablagiu facator de oale din Sighisoara, imi intra in mana si se transmit de-a lungul venelor,  unde a inceput sa pulseze cu fericirea descrisa in paragrafele de mai sus. Draga mama, pentru asta m-ai nascut, nu stiu cum sa-ti zic.

Gata, m-am plictisit.

Doamnelor, domnilor,  mai in gluma, mai in serios, ieri mi-am luat pe banii mei, prima cratita din viata mea. Pana cum, n-a fost nevoie. Asa ca, multe arsuri la degete si multe urlete de fericire sau de durere o sa-i insoteasca prezenta in bucataria patronata de mine. Multe cepe o sa-si gaseasca obstescul sfarsit, zvarcolindu-se in ulei incins, la fel cum pacatosii se zvarcolesc in smoala iadului. Multe sosuri si tot felul de ciupercute, o sa fie fericite, invartindu-se in ritm de lingura, intru desfatarea papilelor mele gustative. In dimineata asta, tind sa fiu elogios. Asa ca, elogiu pentru cratita mea, ca asa vreau eu.

Cafea, cineva?

2 păreri la “Draga mama

  1. avatarRAIDER

    Nu. E de la pestele putred. Cafeaua, cand ai gripa, are gust de rahat. Ma rog, difera, de la gripa la gripa da’ esti in urma cu trendul. Pestele putred se purta acuma vreo 10 ani. Ai ceva cronic?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *