Diavola va rog!

Eu cu Penetrel suntem niste forme de viata tare ciudate…

V-am mai zis ca dezvoltam o relatie de cuplu neintalnita de altii, facem tot felul de chestii in timpul serviciului, facem tot felul de chestii si in afara lui, condimentam viata asta in doi, cu foarte multe maruntisuri pe care alte cupluri, doar le viseaza.

Statistic, m-am plimbat pe jos cu Penetrel mai mult decat m-am plimbat cu o femeie. La naiba, omul asta ma vede mai mult decat ma vede prietena mea. In zilele in care avem de lucru, schimb mai multe SMS uri si vorbesc cu el la telefon, mai mult decat vorbesc cu ea.  Ore intregi de plimbare pe jos, mancat din aceeasi farfurie, baut din acelasi sticla, ne corcim virusii de gripa si respiram acelasi aer. Pe undeva, in cartea destinului, numele lu` Penetrel e scris cu litere de foc, peste o perioada destul de lunga din viata mea.

Ieri, la fel.

Avantajele muncii pe care o prestam eu cu Penetrel, sunt multe. Printre ele, e faptul ca daca esti eficient, iti faci treaba cu cap, organizezi bine frontul de lucru si nu trebuie sa faci o chestie repetitiva care iti umple timpul pentru care esti platit, iti termini urgent treaba, facand-o bine, cu zambet de client multumit. Apoi, o stergi acasa englezeste. Sper ca nu citeste vreun sef pe blogul meu 🙂

Procedand in consecinta si terminand noi ieri ce aveam de facut, am sters-o spre casa ceva mai repede, topaind pe asfaltul clujean cu toata delicatetea de care eram in stare, lovindu-ne cu capul de toti stalpii, orbiti de soarele de primavara, uitandu-ne dupa toti motociclistii si ciripind isterici cu privire la viata pe doua roti.

Toata lumea stie ca mersul pe jos face piciorul frumos si ca dovada, am niste bulane pentru care orice femeie ar fi in stare sa ucida. Insa, ieri am decis prin vot comun ca frumusetea e relativa si ar fi bine sa ne mutam fizicul cu autobuzul, avand in vedere ca OZN ul era indisponibil. Asa ca ne-am oprit la Regionala in statie, asteptand ca sa ne dam cu masinuta CTP-ului, spre zari mai albastre.

In statie, vreo trei pensionari, un nene cu mutra de extraterestru, inca doi pensionari, o gagica si eu. Cand zic „eu”, inseamna „eu cu Penetrel” fiindca am zis mai sus, suntem siamezi.  Stand noi asa si gandind la rece, ne pica fisa ca vrem si bilet. Asa ca, ne apropiem de casa de bilete, unde trona o tanti cu ochelari, cu fata de broasca plictisita si cu un castravete in cur. Aplecandu-ma spre gemuletul ala mic in spatele careia statea doamna cu fata de broasca si castravete in cur, am avut una din confirmarile faptului ca nu sunt irezistibil si ca sunt femei care nu pun botul la sarmul meu inegalabil de mascul feroce. Mai precis, doamna aia cu fata de broasca si castravete in cur, mi-a inchis geamul in nas, lasandu-ma cu ochii in soare si banii in mana. M-am ridicat reflex, uitandu-ma la Penetrel care chitaia vesel  si plin de energie ca o sticla de Pepsi. Apoi, m-am uitat la dreapta, pe unde iesea doamna cu fata de broasca si cu castravetele in cur.  A dat cu ochii de mine si atunci i-a picat fisa ca exist, in deplinatatea facultatilor mentale si fizice si  ca stateam langa cotetul ei, vrand ceva.

S-a uitat la mine ca la un castravete mai mare si a marait ceva de genul: „vreti bilet?”

Io, eram siderat, stand in fata chioscului unde se vand bilete,  Penetrel se caca pe el de ras, aia se uita la mine ca la castraveti mari (cred c-am mai zis asta, nu?) si soarele stralucea vesel peste noi.  Am scos din mine un „aaaaa, da….” la care doamna cu fata de broasca cu castravete in cur a redeschis usa cotetului de unde iesise si s-a introdus inapoi, deschizand gemuletul pe care mi-l trantise anterior in nas.

Am dat banii, parca vreo 4 lei pentru un bilet spre raiul plin de mirosuri al unui autobuz  de CTP, in timp ce doamna cu fata de broasca si castravete in cur, rupea furibund un bilet din teancul pe care il avea in fata. Penetrel a avut o sclipire de geniu, lasandu-se in jos, spre gemuletul  de unde ies biletele, chitaind rugator: „vrea si o pizza!”

Am prins ideea urgent, uitandu-ma peste umar, vazand ca vine autobuzul: „da, sa stiti ca vreau si o pizza!”  dupa care am sters-o urgent spre autobuz. Insa, am uitat sa ii zic la doamna cu mutra de broasca si cu castravete in cur, ce pizza vreau. Prin urmare, profitand de avantajul pe care mi-l da pozitia de proprietar de blog, o sa rog pe cei in masura sa organizeze treaba asta, sa o anunte pe doamna respectiva ca langa bilet, vreau si o pizza Diavola, cu blat subtire, extra ceapa si dublu sos picant.

Eventual ar merge si un Cappy Pulpy de grapefruit, langa ea.

Si o vreau ieri!

Multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *