Despre religie

Viata in ansamblu, e o chestie cum ti-o faci. Sa fim seriosi, n-o sa ma apuc acuma sa va povestesc despre asta sau sa pun coada la cireasa. Apa calda a fost inventata de ceva timp si cred ca si roata. Prin urmare, nu va asteptati sa gasiti aici scopul vietii, al existentei sau de ce are vulpea patru labe.

Nu va asteptati sa gasiti nimic important in articolul asta. Nu ma leg de nimeni azi si nici n-o sa va fac sa radeti. Azi, am chef sa-mi storc o ceapa sub bot si sa vars o lacrima. O sa-mi iasa, asa cum imi ies de regula sesiunile de taiat ceapa, lasandu-va cu un gust amar, realizand inca odata ca traim intr-o tara unde doar putini norocosi, pot sa traiasca. Din moment ce sunteti aici, nu faceti parte dintre ei.

Pentru ala care-a dat search pe Google cautand un referat la religie, tin sa te anunt ca tocmai esti pasibil de un secs oral in 4 litere. Prima dintre ele e „M”. Restul, le stii din cultura generala si e tot ce vei primi daca ai ajuns aici, cautandu-l pe al` de sus. Pe blogul asta scriu doar eu. Si religia mea,  are monitor si tastatura.

Pentru ala care se asteapta sa vada aici mishtouri la adresa personalului ecleziastic, tin sa-l anunt ca azi nu-s in forma sa execut nici un popa. Din motive personale, azi sunt mai inclinat spre a face bine. Sa dea naiba daca stiu ce-am patit, o fi varsta de vina. Ne trece la toti, mai devreme sau mai tarziu.

Pentru ala care-a venit pe aici, cautand o poveste trista, tin sa-l anunt ca a nimerit in carciuma unde se canta rythm`n blues, e fumul pana in podea, barmanul e negru, jegos sub unghii si miroase a usturoi. In carciuma asta, sunt vreo 10 mese si la fiecare dintre ele, sta cate un tip, unul mai prabusit decat  altul, fumand toti ca niste diavoli, cu o bere sau cu cate o tarie in fata si acolo, undeva in spate, sub becul ala impaienjenit de fum, e Lee Hooker. Mai e si o chelnerita vopsita rosu in cap, cu o tigara atarnand de buza de jos si din dreapta, vine Bonnie Raitt cu chitara spanzurand neglijent pe umarul stang si ranjind cum numai ea stie sa ranjeasca. Mai e si o chinezoaica mica stand langa usa si asteptand ceva… si cainele meu, stand la bar. Mai sunt si eu, cu picioarele intinse undeva pe sub masa si cu ochii in pahar, cu geaca julita pe maneca dreapta, de la momentul in care m-am varsat pe asfalt, jucandu-ma cu soarta. Daca ai venit sa ne vezi pe toti, ii bine. Ai nimerit exact unde trebuie, suntem la fel de veseli ca un cancer.

Daca totusi, ne vezi la lumina reclamei la tigari si a firmei de neon care-si  reflecteaza lumina in balta de la intrare, inseamna ca n-ai baut destul. Ia un scaun, stai jos naibii si cere un whisky. In seara asta, iti dau exact ce cauti. Adica nimic.

Nimic am vazut astazi, intrand in sediul bibliotecii Octavian Goga din Cluj. Nimic.

Stau acum pe un scaun nenorocit si realizez ca am intrat in catedrala culturii din Cluj. Si am iesit, mai prost decat eram atunci cand am intrat. Am vazut o gashca de bugetari, incercand sa traiasca intr-o  lume a lor, avand grija de carti inchise ca si aia care-au ajuns la puscarie. Usi cu control acces si coduri de 6 cifre, cu chei agatate langa fiecare usa si cu grija fata de obiectele de inventar. Am vazut 5000 de metri patrati (putini ai naibii) de cladire pe jumatate comunista, vopsita intr-un alb deprimant, cu jaluzele ieftine si prost alese, cu mobilier recuperat din unitati militare si de prin birourile ANAF ului, din melamina ordinara, cu un linoleum sinistru pe jos si cu miros de dezinfectant pe care l-am mai intalnit doar la morga.

N-am simtit nimic din lumea literelor, pe care-o canta toti cretinii. N-am vazut un om cu cartea in brate. N-am vazut…nimic.

Am zis mai sus ca religia mea are monitor si tastatura. N-as fi ajuns sa spun asta, daca nu stiam ce vorbesc. Si, mea culpa, n-am ajuns sa vorbesc asa din cauza a prea multi ani de scoala. Dar, am ajuns sa gandesc asa, din cauza a multi ani de citit si a respectului pentru carte. Unde „carte” pentru mine, inseamna sa pui naibii mana pe o carte si sa o citesti. Nu sa o studiezi neaparat intr-o unitate de invatamant. Zic „mea culpa”, fiindca imi fac totusi o vina pentru studiile de cacat pe care le am. Da` atat. Imi fac o vina…da` nu ma simt vinovat.

Ma rog, nu despre asta vorbim acum. Vorbim de o religie definita, in urma unui proces oarecare. Si procesul asta a fost indelungat. Zambesc acum, aducandu-mi aminte de noptile in care devoram biblioteca familiei. Multe pagini au urme de somn agitat pe ele, fiindca adormeam cu cartea sub bot, in timp ce citeam ascuns sub perina. Multe, nu mai exista sau au ajuns intr-un anticariat. Zambesc, aducandu-mi aminte cum o speriam pe bibliotecara, prezentandu-ma cu beletristica inapoi, la doar 3 zile dupa ce luam maxim de carti (patru, mai exact). Mdea, am imbatranit.

In cursul anilor ce au trecut, am vazut rar carti care sa dea impresia ca-s citite. Tin minte „Portretul lui Dorian Gray” pe o noptiera. Ala e singurul caz din ultimii ani, pe care eu, ala care face analiza la tot ce misca, il pot defini ca „lectura de calitate, aplicata” Ma uitam la persoana in cauza si realizam ca anii trec peste ea fara sa lase urme. Nu-i neaparat de bine toata chestia asta. Dar, era pe bune.

Oricat ma gandesc, nu pot defini pe altcineva.

Si azi, la biblioteca, mi-am dat seama ca religia cartilor moare. Si sincer, asta m-a indispus suficient de mult ca sa va trantesc articolul asta. Mai e careva pe aici care nu invata SA FIE dintr-o carte scrisa pentru asta? Mai e careva pe aici care aplica sau care simte pe bune, citind un cacat de roman? Nu vorbesc de publicatii de specialitate, motivationale, porcarii scrise pentru dezvoltare personala sau personal branding. Vorbesc de o carte in suc propriu. Un Dostoievski, poate un Jules Verne mic? Poate un ranjet acru, recunoscandu-te in vreunul dintre personajele lui Ojog Brasoveanu? Poate ORICE ALTCEVA …doar publicatii pentru retarzi NU.

M-am uitat in jur de atunci…si sa mor daca am vazut vreunul care sa traiasca altfel decat ii spune o carte scrisa pentru asta.

O seara data dracului.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *