Despre muzica II

Si acu`, o sa imi dati lectii, fiindca la capitolul muzica…sunt pe spate ca un virus care a baut Domestos. 

Da` azi…sa discutam oleaca despre realitatea muzicala. Realitatea prezenta, ca doar de aia traim in prezent si-l traim „for real”.

Oricine stie ce-i aia „hip hop”. O droaie de oameni dau din freza pe ritmuri de hip-hop. Suna bine al naibii, prinzi cate o piesa cu ritm agresiv care-ti scoate adrenalina pe regheleu si te face sa apesi gazul ceva mai tare decat de obicei. Era „Remember the name” de exemplu, asta-i prima dintr-o lista de  exponenti ai hip-hop ului care-mi vine in cap. Ai de toate. Ritm agresiv, antrenant, ai noapte, ai rapper alb si rapper negru, party, tipi solizi, bine facuti,  versuri si tinuta specifica, ai si un tip cu tricou „West coast Choppers”, bling-bling si sapca intoarsa smechereste, plus numele lui Jay-Z aparand asa, oleaca subliminal. Apoi, un Dj, masini bengoase si priviri strecurate printre sprancene. Nici o bunaciune dand din cur pe minunatia asta de piesa…dar li se iarta, fiindca e o piesa buna in draci. Scoasa prin 2010, piesa asta a dus in mormant peste 32 de milioane de view uri pe Youtube, a consumat curent serios pentru amplificatoare la chefuri, in castile playerelor sau in boxele masinilor la semafor. Piesa asta e facuta sa miste…si o face bini di tat.

Pe de alta parte, avem competitori seriosi la capitolul rock. Rock-ul e prin definitie, cel mai mare paradox de pe planeta. E un emo nemuritor, deci e plin de taieturi, de rani si cu privire intunecata.  Rock-ul il masacrezi seara, incercand sa termini o sticla de whisky prost la o masa dintr-o carciuma, impreuna cu inca doi prieteni. Cu rock te trezesti dimineata, cu rock poti sa mori sau poti sa tragi pe dreapta si sa-ti bagi picsu`n toate. Rock …si cu asta, am zis tot. Ca exponent, de la nashu` mare fara numar…sa fie Manowar cuDie for metal  Ai de toate`n clipul ala. Piele neagra, un flex, masini, multimi de oameni si normal, semnul international al rockerilor. O scena invaluita in fum si chitara costand cat un Harley Davidson la mana a doua. Un tip tragand tare dintr-o sticla de bere si versurile „…quit my job this morning”  maraite la inceput, cu scarba si ura, asta prinde la un segment mare de populatie si care-i secretul pentru care multe piese plac: ascultatorul se recunoaste in ele. Asta-i si rock-ul de fapt: nu poti sa fii rocker daca nu te recunosti in muzica pe care o asculti.

I-adevarat, cred ca sunt cititori care se recunosc in prezenta magnifica a lui Liviu Vasilica sau in postura specifica a Sofiei Vicoveanca. Dar, au pierdut din start cursa, fiindca Liviu Vasilica si Sofia Vicoveanca, exista aici doar ca exemple in ceea ce numesc eu „looseri in cursa pentru muzica”. Astia doi sunt istorie muzicala si au locul lor la TVR1, nu aici. Muzica populara e o minune rujata si tocuri de 12, nu face fata unei gasti de rockeri piliti si cu Manowar in boxe.

Clasicii. Nu va zic de clasici. Clasicul e o chestie care se gusta in liniste, intr-o sala cu acustica buna, in fata unui nene care stie sa puna mana pe un Stradivarius si sa te faca sa plangi ori, in fata la o tanti cu degete prelungi, care mangaie un Steinway si-l face sa planga. Concerte grele, care-l fac pe Michael sa pice sub masa si sa plece in 4 labe, momente lungi in care creierul iti functioneaza curat, relaxare, un costum negru si o mana delicata, odihnindu-se pe manseta ta, in timp ce traieste Paganini. Cam asta-i clasicul de azi.

Muzica. Pur si simplu, o cocota cu multe fete. V-ati culcat toti cu ea si unii, i-ati ramas fideli. O impartiti in grup, dand din cap sau din maini, apasand acceleratia in timp ce conduceti sau dand din portbagaj prin cluburi aglomerate. Plangeti cu ea, radeti cu ea…. sau unii, mai norocosi, mai faceti si secs. Va gadila urechile intr-un mod placut (varu` Caragiale chiar stia ce spune) si imi da mie acuma un subiect.

Ieri, pasind cu ochelarii de soare pe mutra, pe la Hotel Napoca trece un nene pe langa mine cu masina. Soare, caldut, toata treaba era foarte lugu-lugu, zici ca eram o gulie de aia verde si scumpa de pe raftul unui hypermarket, e savuroasa, e atragatoare da` nu pune nimeni mana pe ea (cum dracu` sa dai 4 lei pe una?) si ma gandeam la nemurirea sufletului (apropo, am gasit raspunsul la intrebarea asta). M-a smuls din meditatie ritmul de hip-hop pe care l-am auzit pe fereastra masinii ce tocmai trecuse pe langa mine. Da, era Fort Minor fiindca de aia mi-am adus aminte de exemplul cu hip-hop. Tipul conducea un Focus verde, masinuta relativ noua, am condus una de aia acu` vreo 2 ani si mi s-a parut o treaba destul de buna daca are un motor diesel. Cam zgomotoasa, trebuie sa stai cu muzica tare in ea ca sa nu auzi motorul. Asa ca tipul, se conforma aspectului si statea cu muzica tare si geamurile deschise ca sa imi bucure urechile si sa ma faca sa ma misc mai cu spor. M-a depasit si l-am vazut oprind la semaforul din fata. Am continuat sa-mi vad de drum, lipaind fericit prin ce-a mai ramas pe trotuar din baltile iernii, meditand la aceeasi nemurire a sufletului. Cam in 20 de secunde l-am prins din urma pe el, masina lui si ultimele acorduri din „Remember the name”. A fost o tacere de fix trei secunde…pana a inceput urmatoarea piesa. Si a fost … Florin Salam,  „Cuba”.

Acu`, ziceti voi ce vreti da` ca si rocker, ma tin la curent cu noutatile, chiar si din punct de vedere manelistic. Nu pot sa comentez despre ceva daca nu-s documentat. Probabil de aia am o droaie de articole in care par sententios. Nu par. Chiar sunt.

Piesa asta e exponentul cel mai periculos al curentului numit „manea”. Este bling bling, este pantaloni scurti mulati pe niste forme care ucid pana si un homosexual, este cuvinte si este fundal alb. Este ritm specific de sintetizator, este miorlaiala specifica si este nebarbieritu`. Este si o pereche de maini cu manichiura perfecta invartind incheietura cu gestul ala importat de la dansatoarele orientale. Este si datul din cur pe care putine femei sunt in stare sa-l reproduca. Exista si vreo doua perechi de tate cupa D, mulate intr-un sutien cupa C. Este lipsa de rima si exista rima chinuita, terminata in miorlait specific. Exista refren idiot si exista o lipsa totala de orice. Exista si ceva de ras, ajunge doar sa-l vezi pe Salam in sacoul ala si apoi, sa te uiti in jos ca sa vezi cu ce e incaltat. Te caci pe tine de ras doar vazand asta. E o manea. Am zis tot.

Mare lucru nu v-am zis. Nu-s lucruri pe care nu le stiti, nu va zic nimic nou, cioplesc o piatra de mormant pe care multi altii inaintea mea, au cioplit-o, i-au dat forma de morcov, l-au bagat in curul unui elefant, au scos-o de acolo si au trimis-o pe Luna, nu le-a iesit, a picat inapoi pe Pamant, de acolo a luat-o altul si a pictat-o in mov, a venit altul si i-a pus picatele, apoi a venit altul si a incercat s-o faca supa, apoi a venit altul si a incercat s-o  indoaie…si uite asa, a ajuns la mine. O piatra de mormant, mirosind a cacat de elefant, indoita si mov. Cu picatele. Mare lucru, n-am ce sa fac cu ea…asa ca o sa incerc s-o readuc la rostul ei de piatra de mormant si s-o infig la capataiul a ce-a ramas din bunul simt al culturii muzicale romanesti.

Tara asta e buricul universului. Noi i-am batut pe turci de s-au cacat pe noi. I-am batut si pe nemti, la fel. Pe romani i-am nenorocit. Stefan Cel Mare a turnat otrava in fantani si a ars recolta pe 50.000 de ani ca sa nu aiba turcii ce manca. America e un cacat maxim in comparatie cu noi fiindca la cat cacat se mananca in tara asta, ne nastem imuni la orice virus. In venele noastre curge sange de Alien si e de ajuns ca unul dintre noi sa se taie la un deget pentru ca sangele sa dizolve lama cutitului cu care ne-am taiat. Conducem cele mai bengoase masini de pe planeta si alergam cu 300 la ora pe autostrazi. Conducem Dacii 1300 fara airbaguri, demonstrand ca noi murim ca barbatii, cu sange in gura, atunci cand ne infigem cu ele in stalp.  E tara unde blondele la volan si merele pot fi gasite in acelasi loc: in pom.  Daca un roman juca in Titanic,  ii salva pe toti. In Romania, se poate orice.

Avem calitati infioratoare 🙂

Folosind exemplele de mai sus, va las pe voi sa va ganditi care-i locul unde maneaua si hip-hop-ul se intalnesc, formand o imagine de tot cacatul?

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.