Despre jumatati…de bilet.

De vreo cateva luni, intru propasirea fizicului si sanatate, pentru economie de carburant si protejarea stratului de ozon, suava-mi persoana, umbla cam 20 de kilometri/zi, pe jos. „Mens sana in corpore sano” ii o deviza buna pentru oricine, iar mie mai ales, chiar daca ploua, bate vantul, ninge, e lupul pe carare sau ma intalnesc cu fosta pe traseu, de 5 ori in 7 zile ale saptamanii sau mai calc ocazional in vreun rahat care asteapta camuflat.
Ma rog, alea cu „stratul de ozon”, „economie de carburant”, „mens sana…” is scuze ordinare, adevarul e ca nu-i vreme buna pentru motocicleta. Da` nu strica sa constientizez care-s lucrurile bune pe care le-as putea face, la o adica.

Oricum, in peregrinarile astea pietonale, cateodata ma mai enervez si iau autobuzul, de dragul experimentului social, de lene, sau din cauza faptului ca ploua prea tare.

Autobuzul prin definitie, e un mijloc de transport in comun, care duce cam 100 de originali dornici de senzati tari, lasandu-i pe traseu, in locuri numite statii. Autobuzul urmeaza un traseu stabilit,  are un program la fel de stabilit, are norme de utilizare stabilite, locuri de urcare si de coborare la fel de stabilite, locuri pentru mama si copil …stabilite si locuri de compostat biletu`…la fel de stabilite. Are statii stabilite, soferul e stabilit pe masina aia, poporul autobuzului e stabilit prin tot felul de studii si calcule, orarul in cursul saptamanii si-n week-end, stabilit. O chestie instabila unde totul e stabilit. Paradoxal dar adevarat. Va zic eu ca toata treaba asta-i instabila, exemplificand; cand Ghitza soferul pune frana, tot poporul autobuzului se da cu capul de pereti. Daca asta nu-i instabilitate…atunci ce-i?

Ca sa n-o mai lungesc, ieri pe la 5, satul de toata povestea cu umblatu` pe jos si dornic de oleaca de actiune, m-am hotarat sa ma urc in definitia stabilitatii. Obisnuiesc sa umblu fara bilet fiindca pe langa actiune imi place si adrenalina. Doh, criza varstei a doua. Altii fac bungee jumping la 50 de ani. Eu, umblu fara bilet si trag pe nas miros de autobuz, fiecare cu piticul lui as zice…

Cum aveam un bilet in portmoneu, bilet pe care Penetrel mi-l daduse sambata (altu` care prefera senzatii tari), chestia cu adrenalina pica din start, asa nu-mi ramasese decat sa ma instalez pe scaun, sa scot tableta si sa ma apuc de citit oareshceva, doar ca sa demonstrez ca is inteligent si ca nu mi-am luat permisu` de conducere ca aia din Bistrita.  Insa, nu era nici un scaun liber si nici socoteala de la urcare in autobuz nu se potriveste cu aia de pe traseu…

Mi-am adus aminte ca ar trebui sa dau si gaura in bilet ca sa nu zica lumea ca sunt un mitocan dependent de adrenalina, care umbla fara bilet sau mai rau, ca is unul de ala cu fite care are bani de platit abonament, asa ca am bagat biletul in chestia aia care gaureste bilete. Tot uit cum ii zice da` azi fac un efort; se numeste compostor. Ca mi-am scapat portmoneul intr-o flegma de pe podeaua autobuzului, nu va mai povestesc fiindca asta e deja poveste de groaza. Personal, ma bucur ca am reusit sa-mi dezlipesc portmoneul de acolo, problema insa, e alta: cand am apasat butonul compostorului, a ramas blocat si n-am mai putut scoate biletul.

Pret de vreo cateva statii, poporul autobuzului s-a uitat zambind pe sub mustata, cum pazesc eu un stalp de inox, pe care era prins un compostor din care iesea un bilet. Aratam probabil ca soldatu` de garda la drapelul unitatii, incercand sa fac abstractie de penibilul situatiei. Normal ca in timpul asta am incercat sa trag de bilet si sa deblochez rahatul ala de buton. Asa, mai discret ca sa nu rada lumea prea tare. Problema insa, a fost alta… am tras eu prea tare de bilet si normal, am ramas cu jumatate in mana, jumatate care se odihneste acum in buzunarul meu, intru aducere aminte ca nu intotdeauna trebuie sa imparti si ca legea  lu` Adi Copilu` Minune (aka „Jumatate tu, jumatate eu”) nu trebuie aplicata in momentele in care cochetezi cu un compostor.

Morala dupa toata povestea asta e faptul ca m-am uitat la prognoza meteo si pot sa-mi permit sa umblu pe jos in urmatoarea saptamana, fara sa mai apelez la instabilitatea Companiei de Transport Public din Cluj. Apropo, daca e cineva d`acolo care ma citeste, sa stie ca am nevoie de jumatatea de bilet pe care compostorul si-a insusit-o prin forta si m-a transformat intr-o victima care n-a reusit sa-si valideze calatoria, comitand o contraventie la regulamentul de calatorie cu mijloace de transport urban.

 

 

 

3 păreri la “Despre jumatati…de bilet.

  1. avatarRoxana

    Ca reprezentant oficial al companiei mai sus mentionata bla bla…glumesc, dar suna bine. Daca ai fost asa de traumatizat dupa o calatorie cu autobuzul, iti dau eu un bilet la alegere, din care vrei tu :)))

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *