Despre frica

Stateam acu` vreo cateva zile si ma uitam la o bucata de carpa roz, aruncata neglijent pe bancheta din spate a unei masini. A fost un moment in care mi-am adus aminte odata`n plus, de Boogie. Boogie asta e o figura, o bucata mica si frumoasa de suflet, curajos, sincer, agitat si credincios, posesiv si gelos, un caine cum putini caini sunt.

Mare lucru n-ar fi de zis, decat ca Boogie venea la pachet cu alta bucata de suflet, pe care l-am intuit atunci, la vremea aia, la fel de agitat si loial, posesiv, sincer si care transmitea bine emotii, chiar si un pic de tot gelos dar, spre deosebire de Boogie, nu era un suflet de caine, care uita si iarta.  Sufletul asta, echipa ceea ce-n termeni tehnici, se numeste „un exemplu”. Un exemplu frumos, va asigur. Dar, exemplul pe care azi, am sa vi-l dau, ca fiind exemplul de frica cel mai bun pe care l-am intalnit in viata mea.

De-a lungul vietii, oamenii trec prin lucruri de toata groaza, lucruri care lasa urme. In functie de chestia pe care o ai intre urechi, treci peste lucrurile respective, mai greu sau mai usor. Exemplul meu, traieste o viata perfecta in societate. Insa, intre cei 4 pereti pe care fiecare-i are, acolo undeva, e noapte rau, in urma unui trecut oarecare. Si, in noaptea aia, umbla tot ce va puteti voi imagina mai sinistru. E normal sa apara frica, e normal sa fie spaime, sa judeci oameni si sa fii ofensiv cu jumatate de planeta, judecand din prisma unui alb/negru in care existi doar tu si inca vreo cateva accesorii de care ai nevoie. E si sanatos uneori. Iti da putere, iti da alura de winner. Iti da respect de sine si-ti da sarcasm, conditie absoluta pentru succes. Sunt si avantaje in paharul asta de fiere… recunosc.  Da` frica… domina tot. Si asta deja, nu-i un motiv sanatos ca sa fii, ceea ce esti.

Nu-s psiholog si nu ma apuc de motivat oameni. Nici pe mine nu ma motivez prea mult insa, folosind exemplul de mai sus si aplicand invatamintele unei discutii recente, ma vad obligat sa emit cateva consideratii de ordin general, cu privire la frica.

Chestie de principiu, frica exista in fiecare, exact ca morcovul din articolul pe care l-am scris deunazi. Motive, are oricine. Nu oricine insa, reuseste sa le defineasca. Una e sa-ti fie frica de intuneric, alta e sa-ti fie frica de CE POATE EXISTA in intunericul ala. Faceti un exercitiu acum si…inchideti ochii. S-a facut intuneric? Dau pariu ca s-a facut. Va e frica? Nu va e…

Cel mai penibil exemplu ca intunericul nu e periculos. 

Asta se numeste logica. Problema e ca logica nu ajunge sa-ti controlezi frica. Mai ai nevoie si de cineva cu care s-o imparti. E cam ca si in bancul ala; cum scapi de raceala? Raspunsul? O dai la altii! Ajungi sa cauti un rezervor pentru frica, sperand ca acesta sa fie suficient de mare pentru toata. Incepi sa arunci resurse acolo, sa umpli rezervorul, lasandu-te undeva in seama lui. Zambesc, asta e o greseala pe care multi o fac.

Daca nimanui nu i-ar fi frica, planeta asta ar fi plina de Chuck Norris, de Bruce Willis si de Xena, printesa razboinica. S-ar duce naibii povestile cu virgina din padure pe care-a mancat-o lupul si cu printesa tremuratoare din turnul de clestar pazit de balaur. Fat Frumos ar exista la orice colt de strada si tot la orice colt de strada, ar fi plin de balega de cal, fiindca Fat Frumos vine la pachet cu calu`.  E nevoie si de frica deci, insa cu masura. Si la fel, de rezervoare pentru spaimele noastre.

Cunoscand toate astea, cam pe unde-i adevarul? Si, cam care-i rezolvarea?

Nu, n-am sa va dau panaceul universal impotriva fricii. Daca as reusi sa fac asta, as fi primul roman care-si da check-in pe Facebook, cel mai probabil de pe Luna. Da` nu-s in halul asta de dajtept. Sunt insa suficient de dajtept sa fac alti oameni sa reflecteze la frica pe care-o au. Sa si-o trateze corespunzator cu ce au ei mai bun; increderea in ei si in sentimentele lor. In dragoste, in zambet, in ziua de maine.

Treaba-i simpla, oricat miros de floricele ar fi in articolul asta. Nu-mi pot ascunde zambetul oleaca acrisor, descoperind ca incerc sa va conving de …ceva anume.  N-o sa-mi iasa niciodata…dar sigur imi iese, urmatoarea treaba:

Ganditi-va ca ura si frica, n-au motiv sa se intretina. Niciuna nu dau nimic bun, sunt sentimente care consuma resurse, in directii ofensive. Singurul sentiment care se intretine singur, e dragostea, doar pentru starea de bine pe care-o da.

I rest my case.

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *