Despre copii

Sa fie clar si bine stabilit, de la bun inceput: copiii constituie baza unei industrii. De la documentatie pentru gravide in luna 1 a pana in luna a 9 a. Sporturi pentru gravide si regimuri. Haine pentru gravide si trenduri pentru gravide. Muzica pentru gravide.  Pot sa dau un milion de exemple.

Trecem dupa aia  la nivelul 2. Documentatie despre nastere. Unde sa te duci, cand, cum si cu cine, ecograme, pastile, sucuri, hainute pentru bebe. Patut. Carucior. Vaccin (da sau nu). Lenjerie de pat pentru bebe. Muzica. Tot pentru bebe. Telefon si statie radio. Pentru bebe. O gramada imensa de gadgeturi pentru junior, atunci cand apare. Alt milion de exemple.

Nivelu` 3: maternitate, spaga la doctor scutece, masina de alaptat, lapte praf, regim adecvat, haine, sala ca sa-ti revii la silueta pe care o aveai in scoala generala. Exercitii adecvate. Al 3-lea milion de exemple.

Astea 3 milioane de exemple, deservite de o industrie vorace, stand la panda in orice hypermarket cu raioane dedicate, pe rafturile farmaciilor sau pe piata neagra. O industrie pe segmentul de second hand si pe cel al cadourilor, toate vizand starea de gravida si produsul finit.

3 milioane de exemple, toate concluzionand un lucru: cand e vorba sa ai un copil si apar liniile alea doua pe testul de sarcina, banii au inceput sa-ti dispara din buzunar. Nimeni, dar nimeni n-o sa spuna ca toata treaba asta ii o afacere paguboasa fiindca un copil…oh, un copil…e baza industriei pre-sarcina, pro-sarcina si post-sarcina (astea le-am scos din burta, sa mor eu daca stiu ca exista pe bune)

Da, satisfactia de-a perpetua specia e „magna cum laudae” si eu n-am de gand sa ma contrazic cu nici o mamica responsabila care poate citi ce scriu eu aici. Sa-i vezi zambetul cand deschide ochii, sa-i vezi ochii privindu-te, sa-l vezi dormind cu degetu`n gura, sa-l vezi crescand, sa astepti prima zi de scoala, sa-ti vina cu primul 10 la mate… si un miliard de alte exemple. Ok, o afacere profitabila, 3 milioane de exemple versus 1 miliard. Good one, m-ati lamurit.

Acuma stau si ma chiorasc cu ochi critic la ce-am scris mai sus. Poate m-ati lamurit da` de convins…nu.

Fiziologic n-am cum sa raman gravida. Sunt barbat…ori aia eram ultima data cand m-am uitat si in minuni sincer sa fiu, nu cred. Oricum, asta n-ar fi o minune 🙂 Ar fi un dezastru. Copii…sincer sa fiu, nu consider ca ar fi necesar. Ajunge unul ca mine pe suprafata planetei. Sa fim doi, ar fi tot un dezastru. Ideile alea cu copilu` de mana prin parc, nu cadreaza absolut deloc cu piele neagra si cu programul dement pe care-l am. Deci, doar ipoteza asta si e un dezastru.

…dar, ceasul biologic ticaie si sincer sa fiu, sunt surd sa-l aud din simplul motiv ca am starea de parinte chiar si-n lipsa unui copil asa cum il percep unii.

Sunt peste toate astea,  imi permit sa dau sfaturi cu privire la intretinerea unui copil, cum sa-i faci baie, cum sa-l stergi la cur, ce zgomote sa auda, cum sa-l educi si cum sa vorbesti cu el. Mai am in maneca si arta gatitului rapid in timp ce te joci cu copilul si pot sa-mi modulez vocea in moduri diferite pentru a transmite emotii. Cand o sa vina vremea, o sa incerc sa-l invat sa scrie. Si sa citeasca. O sa-i citesc „Scufita rosie” si o sa-i las lumina aprinsa in caz ca se sperie noaptea, gandindu-ma ca are un sufletel si sa nu se simta singur ( stiu pe cineva care doarme cu lumina aprinsa noaptea, chiar si la 40 de ani. Zambet, cu drag acum, nu-mi vine sa rad de asa ceva, e un lucru care pe tine, ca barbat te face sa zambesti cum crezi ca n-ai putea zambi vreodata ) Fac si o sa fac cu drag o gramada de lucruri cu copilul. Da` niciunul din alea 3 milioane de exemple de mai sus, nu mi se aplica desi am un copil.

Mi se aplica  miorlaitul noaptea, grija, atentia la ce mananca, atentia la cum se comporta si de ce, imbaiatul si gatitul special, documentatia despre tot felul de fite si chestii cu privire la copil, spalatul de toale si nu in ultimul rand,  aterizatul cu gratie in cel mai mare pipi de pe planeta pe care vi-l puteti imagina.

Azi dimineata de exemplu.

Si acum, o sa va intreb pe voi, mamicile trecute prin razboiul de independenta fata de scutec: ce naiba faceti voi cand ala micu sau aia mica se aseaza in mijlocul sufrageriei si tranteste eroic un pisu mare pe parchet? Asta ca sa nu mai zic faptul ca Leia mi-a lasat surpriza, calculand  fix mijlocul sufrageriei, orientandu-se dupa pozitia plafonierei si lasandu-si cartea de vizita cat mai central posibil. Avand in vedere ca-i un caine educat si instruit, i-ar fi venit usor sa calculeze. Totusi nu-mi vine sa cred ca in cursul noptii a folosit regula diagonalelor pentru a identifica centrul camerei si oricum, avea nevoie de o rigla si ceva de scris pentru treaba asta, chestie pe care cainele meu inca n-a invatat sa o aplice. Asa ca, singura explicatie posibila e faptul ca s-a uitat in sus la plafoniera si a zis „cam aici e centrul…sa-i dam drumul

Cate dintre voi, mamicile experimentate, dure ca otelul Krupp, rapide ca un ninja din filme chinezesti si mai puternice decat un Chuck Norris, au trecut prin frustrarea calcatului intr-o balta purtand semnatura juniorului? Ati trecut prin 3 milioane de exemple de frustrare, asta e unul din ele.

I rest my case, acuma ma duc sa folosesc mopul.

Al 3.000.001-lea motiv de frustrare…

E ora 5:09….

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *