Despre Constantinescu…si de ce „nu”.

O femeie e usor de inteles. E exact ca o carte deschisa, e o carte de fizica cuantica scrisa in vietnameza, de doi congolezi cu studii la universitatea din Kuala Lumpur si care au invatat engleza la Ulan Bator.

Daca reusesti sa descifrezi toata chestia asta, esti un barbat norocos. Ma rog, ca sa ma laud, eu sunt la a doua lecturare a cartii si sincer, n-am inteles nimic. Dar, ca sa inteleaga toata lumea, fac eforturi serioase. Asta ma include la categoria „barbati tenace” da` sa fim seriosi, ca mine mai sunt inca vreo 2 miliarde si ceva (am inteles dintr-o statistica scrisa in engleza ca asta ar fi numarul barbatilor de pe planeta, versus 3 miliarde si ceva de femei). In concluzie, sunt pierdut si fara speranta. E ca si cum as umbla imbracat in chiloti de dantela si cu ciorapi de 30 Den, printr-o jungla. Cam asta-i viata de barbat, intr-o lume dominata numeric de femei.

Stand de vorba azi cu Umflatu`, m-a lasat sa inteleg ca pe langa faptul ca as putea sa ii hranesc mai responsabil reptila cand e plecat de acasa (Umflatule, daca tu ma mai vezi pe strada ta in urmatorul cincinal, iti dau voie sa-mi zici „elefant fraier cu botosei verzi” si-ti transmit cu respect sa ti fu2i sarpele, eu m-am saturat sa-mi rup manichiura in usile tale de la bloc si sa dau fata cu exponentul intunecat al trecutului – yea, stiu ca-s criptic, tu doar fu2e-ti sarpele, ok?) ca ar trebui sa incerc sa scriu un articol in stilul lui Radu F. Constantinescu. Cu alte cuvinte, sa fiu un porc misogin, cu o gagica in spate care ii sugereaza ce ar trebui sa scrie ca sa aiba succes cu sesiuni de taiat ceapa online, la care plang in grup jumate din femei si celelalte, raman cu ranjete pe mutra, la fel de false ca alea care bateau la usa de la Martorii lu` Iehova.

M-am uitat cu ochi veninos, verde~galbui,  la ce scrie varu` Constantinescu si am ajuns la concluzia ca nu sunt un fin cunoscator al naturii feminine, ca sunt doar un mascul care da secsi din cur si  ca in realitate nu-i mare lucru de capul lui. Oricat as incerca sa inteleg natura feminina, sa scriu despre ea si sa mai dea si bine la public, n-o sa-mi iasa veci! Cred ca aici e de vina natura mea de jucator, prefer surpriza in detrimentul cunoasterii.  In final, daca stii jocul pe de rost, ce haz mai are? Ii plang de mila lu` Constantinescu si ma intreb, cum naiba mai poate trai un om care stie totul despre natura femeii?  Ma frate, tu-ti dai seama cum e sa stii EXACT unde e punctu` G a Lucretiei si sa pui deshtu` direct pe el? Nu mai are nici un haz, aia transpira si e praf…iar tu…n-ai parte de sentimentul de winner pe care-l are orice barbat care gaseste secsu` perfect.  Treaba de principiu, noi barbatii suntem vanatori prin definitie (cacum zicea Adina deunazi si avea dreptate. Doar e femeie, e majoritara pe planeta, n-am ce comenta)

Bat eu campii aici, voi baietii o sa-mi ziceti c-o am mica. Da ma baieti, o am mica in comparatie cu Constantinescu. Asta ma face membru in clubul barbatilor cu pics mai mic decat al lui Constantinescu. Adica TOTI! Constantinescu e regele picsurilor, ca sa va explic cum sta situatia.

Uitati-va la femeia de langa voi. Garantat, femeia aia l-a citit pe Constantinescu macar odata in viata. Pe voi, nu! Ori nu scrieti, ori nu va exprimati, ori va doare`n poponetz de chestia asta. In final si la urma urmei, nu toata lumea poate insira cuvinte in fata unui monitor sau pe hartie…da` asta nu-i o scuza. De aia, femeia de langa voi, ar face la tribord 90 de grade si ar pleca cu vantul din pupa spre portul lui Constantinescu, daca ala ar scrie un articol intitulat „Caut Muza!”

Hai, trageti burta si scoateti pieptul: ziceti ca n-am dreptate.

Azi, am fost rugat sa fac un exercitiu de imaginatie de catre un amic care-mi cunoaste pana si ultima celula cenusie din tartacuta. Ala care m-a tinut de cap cand luam buda in brate la 15 ani, incercand sa-mi dau seama daca vomit bere sau vin, ala care m-a dus la urgenta cand incercam sa realizez ce m-a  pleznit mai rau; stalpul sau directa de dreapta a lui Papuc.  Ala care a ras de mine ca  vaca la sfecla cand m-am dus bocind la el: „ba, io nu mai pot, daca ma mai intalnesc cu asta pe aici, innebunesc” si ala care n-a stiut sa-si faca cruce la nunta.  Forma asta de viata bazata pe carbon, mi-a cerut un articol in care sa fiu fluflu si roz bombon. Sorry Umflatule, nu-mi iese. Da` mi iese in stilul meu si uite asa, de-al dracului, o sa fie.

Imi iese exact imaginea pe care azi, intr-un exercitiu de imaginatie, am impartit-o…si o s-o impart si cu voi, ca sa demonstrez faptul ca ce scrie Constantinescu nu e miezu` planetei si nici idealul in materie de viata langa un barbat. Sau, langa o femeie. E un exercitiu de imaginatie, scos dintr-un creier care refuza sa vada viata pe 128 de biti si sa faca analiza  vietii langa o femeie care iubeste. Merge si old school, asa pe 16 biti, la 256 de culori, websafe.

Scenariu (parte real, parte imaginar)

Ea, bruneta, cu ochi dementiali. Cu zambet discret, cu atingere usoara. Se duce la coafor, ca orice femeie majoritara pe planeta. Ce dracu`, orice femeie se duce la coafor. Unele mai des, altele mai rar, toate  din dorinta de-a arata mai bine. Pardon, din dorinta de A FI MAI FRUMOASE (sîc Constantinescule, femeile-s frumoase oricum, se duc la coafor ca sa fie MAI FRUMOASE ) Cum noi barbatii, mergem la bere, merg femeile la coafor. O barfa, un spalat pe cap, o poveste despre Chuck Norris si cat de mult a chelit Bruce Willis si ce bine arata saracu` la 30 de ani. „Da`lasa ca asa a chelit si Vasilica,  da` nu seamana cu Bruce Willis. In rest, e la fel, au acelasi secs…” Dupa 3 ceasuri de stat la coafor, iese bruneta de acolo, cu o bucla lejer studiata aruncata peste ochiul stang si cu coafura care rezista pana si la razboi nuclear, cu zambetul pe care-l au pokeristii cand sufla un Ferrari de pe masa, cu o mladiere usoara a soldurilor, miscare pe care nici un barbat cu pics in pantaloni n-o rateaza, cu alura de felina iesita la vanatoare, doar de plictiseala si nu de foame. Hm, ia sa vedem, e vreo femeie p`aici care nu se recunoaste? Cu alte cuvinte, e vreo femeie pe aici care nu s-a recunoscut in cuvintele formulate altfel, ale lui Constantinescu?

El, piele neagra, un cap de mort ranjind vesel ca un furuncul facut intr-un loc inaccesibil, pe maneca stanga si crucea malteza pe manseta, aducere aminte pentru solidaritatea intre oamenii pe doua roti, ochelari de soare pe mutra si un ranjet de parca ar fi mancat un camion de lamai. Sec si cu o feliuta de lamaie, tipu` e un Martini rece ca gheata, cu alura de vanator, mirosind a Diablo si a cafeaua pe care tocmai a terminat-o in carciuma unde a asteptat-o pe bruneta sa iasa de la coafor. Nebarbierit de 3 zile si cu botina stanga roasa de schimbatorul incapatanat al motocicletei, cu un  zarzavat sentimental in mana stanga si o tigara, tremurand usor de emotie in mana dreapta. Un cruiser mediu parcat pe marginea trotuarului si miros de benzina cu cifra octanica mare care a curs din carburator. Soare de primavara si doi pensionari prafuiti, cascand ochii ca farurile de la Mercedes, incercand sa-si dea seama ce naiba se intampla cu tineretul din ziua de azi…

Restul, e poveste si e exercitiul vostru de imaginatie. Puteti fi Constantinescu oricand… tabloul va lipseste. Aveti unul, altfel. Rezultat in urma unui proces de imaginatie de …30 de secunde.

Constantinescule, mori. Ma fu2 pe corporatistii tai, se poate si altfel. Si se poate usor de tot.

Umflatule, tu fu2e-ti sarpele!

 

 

2 păreri la “Despre Constantinescu…si de ce „nu”.

  1. avatarPati

    Nu stiu cum sa-ti explic, bruneta n-o sa fiu veci…dar ma regasesc in chestia cu coaforul…exact asa….si undeva sper ca barbatul brunet, cu ochi verzi sa ma astepte intr-un bar de fitze cu un martini in fata si sa fie incantat de prezenta mea in rosu si verde . Habar n-am cine-i constantinescu asta….da’ u’re better and u know it….accepti blonda cu personalitate de bruneta sau ce ?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *