Despre batranete

Isi inchise tascuta cu un gest repezit, mozolind printre buzele facute punga, o bomboana de ciocolata pe care o pescuise dintr-un ambalaj de celofan ce acum se odihnea pe banca langa ea.

Peste ochelarii bifocali, isi strecura privirea inchizitoriala in directia celor doi mucosi care topaiau pe dalele de ciment, aruncand o minge colorata, periculos de aproape de dintii lui Leia, care statea cuminte la soare. Intr-un moment de ratacire, s-a uitat si la mine, cum stateam cu cafeaua pe banca si cainele la picioare, exponentul clasic al unui pierde vara. Bronzat si cu geaca de piele clasica pe mine, aratam ca iubitul ei din tinerete. Daca ma umflu in pene, io si James Dean suntem asemanatori. Avem acelasi secs, asa ca bunicuta avea la ce sa se uite si sa depane amintiri.

Unul din copii, s-a apropiat de Leia si s-a ghemuit langa ea, intinzand manuta cu o intrebare clasica: „musca?”

Am zambit si l-am intrebat: „ai vazut tu caine sa nu muste?” sperand ca macar de data asta, o sa intalnesc o forma de viata inteligenta care sa-mi lase cainele in pace si sa nu-i fufa starea de zen pe care o are destul de rar cand iesim pe afara. Normal, nici de data asta nu s-a intamplat, copilu` i-a bagat deshtele in nas lui Leia si a inceput sa se joace cu mucii ei. Asta, a inceput sa-l linga pe mana, incepand sa il umple cu bale, dand spornic din codita si descoperind ca mucii de azi, is mai proaspeti ca ciocolata intinsa pe mainile pustiului. Apoi, a venit si sora-sa si s-a lasat cu o frenezie de maini pline de ciocolata si alte chestii,  mangaind o freza rebela de fox terrier fericit ca-i bagat in seama.

Bunicuta, s-a ridicat de pe banca ei si a inceput sa vina spre noi, supraveghind situatia, atenta ca fiara mea de 6 kile jumate sa nu-i roada nepotii.  „Tiii, ce catel dragut”  zise bunicuta, ghemuindu-se si ea langa cei doi nepoti fericiti , incercand sa-mi frece cainele pe urechi si sa-l faca fericit.

Io, stateam ca Sfinxu`, incercand sa par inteligent, uitandu-ma la tot tabloul si asteptand momentul in care Leia sa faca prima saritura si sa dea o limba asa cum numai ea stie. Direct pe bot, ca asa e ea, pupacioasa. Din experienta zic, n-am prea vazut biped sa nu aiba o miscare de recul cand ia o limba de caine peste gura.  Normal, n-a trebuit sa astept mult. Aia s-a si intamplat, bunicuta a luat o limba de Leia peste vorbitor si s-a ridicat urgent, ducand dosul palmei la gura.

„Aiiii ce m-a pupat bestiuta mica!” zise bunicuta, frecandu-si rujul si intinzandu-l pana la urechi.  Parca eram in desenele animate cu Azorel si Balanel, nu stiu daca mai tineti minte, Azorel avea limba ca broastele si isi lingea interlocutorul pe bot. Asa si aici, Leia lingea tot ce misca, tot ce misca o scarpina pe Leia, bunicuta isi freca botu` si eu frecam banca pe care stateam, nestiind cum sa scap dracului mai repede de acolo. Zici ca eram la Conferinta Mondiala a Frecatului, editia 2015.

Intr-un tarziu, satul de toata povestea, m-am ridicat si am chemat-o pe Leia, trebuia sa plecam si noi naibii spre casa. In momentul ala, unul din copii a lansat intrebarea: „da` mama, noi cand ne cumparam un caine ca asta?”

„Mama?”

Pe cuvant, aia avea saij` de ani. Aia era tanara cand Yahoo era in faza de proiect si Hotmailu` avea Messenger! Era asa de batrana incat coniacu` meu se ascunde de ea, in fundul pivnitei din cauza jenei! Pe cuvant, cred c-am intalnit-o pe cea mai batrana mama de copii mici de pe planeta.

Declar prin prezenta ca io n-o sa ajung batran vreodata.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *