De noapte…

Am deschis ochii incet si dupa ani de zile, la varsta la care am ajuns, am redescoperit spaima si frica de bau bau.

Prin razele de lumina filtrate de draperii, o silueta alba, miscandu-se fantomatic, a avut darul de a-mi face inima sa se opreasca in cea mai lunga oprire din viata. Daca eram legat la aparate, toate indicatoarele ar fi inceput sa mearga invers.  La dracu`, pot spune ca am intinerit de frica.

M-am uitat la raftul unde sta Waltherul, din pozitia unde stateam era destul de greu sa ajung la el si oricum, n-am mai curatat arma de vreo cateva luni. Am strans pumnul drept in jurul perinii si am intepenit, uitandu-ma la mogaldeata alba care se misca usor si fara zgomot, in directia patului.

Amintiri luate din filme, Dracula venind fantomatic spre mine, cu un paianjen undeva in dreptul imaginii. La naiba, nu era un paianjen, era toata familia de paianjeni si aia fac pui multi! Sau ala din „Cosmarul de pe Elm Street”, parca Freddie Kruger il chema, cu puloverul caramiziu si dungi verzi, cu degetele prelungite cu lame de bisturiu. Poate Jason X cu miscarile lui incete si masca aia infioratoare, apropiindu-se de mine. Toate filmele de groaza se derulau prin fata ochilor mei adormiti, ii vedeam pe toti, suprapunandu-i peste imaginea ghemotocului alb care se misca pe mocheta, implacabil, tarandu-se spre mine. O transpiratie rece m-a cuprins si un gust metalic in gura, mi-a adus aminte de frica.

Am strans  din ochi, deschizandu-i  din nou si holbandu-ma prin ceata somnului la ceasul de pe consola TV ului. Era doua si jumatate noaptea. La ora aia, un mascul, se pomeneste cu o fantoma umbland prin casa.

M-am ridicat in capul oaselor, gandindu-ma ca poate am innebunit si aducandu-mi aminte de oameni care dorm cu lumina aprinsa in casa, noaptea. Nu mi se parea acum o idee chiar asa de proasta, mi-ar fi prins bine.

Leia, dormea langa mine, facuta ghemotoc …sau poate era si ea treaza, studiind acelasi lucru ca si mine, nu se vedea ritmul respiratiei de caine dormind. M-am speriat si mai rau, am intins mana ca sa-mi ating cainele. Murise de frica. Era rece si nu mai respira. Cainele meu credincios, care trebuia sa-mi apere somnul, picase lat.

In momentul ala, am inghetat si mana facuta pumn in jurul perinii, a avut o tresarire. Ghemotocul din mijlocul podelei a incremenit cateva secunde, il vedeam nedeslusit prin semiintunericul din incapere si timpul a inghetat intr-o asteptare unde eu ma gandeam din ce in ce mai serios sa ajung la arma si sa zbor naibii creierul  oricarei fantome si-a permis sa-mi sperie cainele.

Fantoma, n-avea nicio treaba. Ori n-avea creier, ori o durea direct in cur de faptul ca daca pun mana pe arma, o fac fluturasi. A continuat sa topaie rectiliniu si uniform, apropiindu-se de pat. Cursa implacabila era facuta fara nici un zgomot, forma nedeslusita se apropia din ce in ce mai mult de mine si de curul meu pe jumatate adormit.

Am sarit in picioare si m-am intins spre intrerupator, aprinzand lumina.

Pe jos, puloverul meu alb, luat de la Bershka de vreo cateva luni, in pat, in locul cainelui, era  o perina mare pe care sa fiu al naibii daca stiu cum a ajuns acolo.
In pulover, cotrobaia  Leia, incercand sa descopere sensul vietii de caine tolomac.

Mdea, puloverul era la uscat pe un scaun de bar din dotare si in cursul noptii, Leia s-a gandit sa-l probeze.  Am ajuns ambii la concluzia ca puloverele din lana nu i se potrivesc si ca ar trebui sa-mi cumpar naibii un uscator de haine, pe care sa-l tin unde nu ajunge cainele meu cu impresii si chef de parada modei la doua jumate noaptea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *