Cu lapte

Intotdeauna mi-am dorit sa am o lingurita imensa…

Oricine cunoaste si bea cafea dimineata,  dupa ce-si pune lapte in cafea si adauga zaharul, indiferent e forma acestuia: tos ori cubulete, urmeaza amestecatul. Si invariabil, dupa ce  amesteci in ceasca, lovesti de cateva ori lingurita de marginea cestii, corect?

Gestul e mostenire din vremurile cand erai copil si ii vedeai pe adulti facand gestul respectiv. Explicatia, e simpla; sa nu ramana lichid pe lingurita si sa murdaresti blatul mesei ori mai rau, fata de masa. Sunetul enervant al inoxului pe care-l lovesti de portelanul cestii, se aude la distanta de 2 etaje. Mi-as dori o lingurita pe care sa o lovesc de marginea cestii si sa ma auda tot cartierul: „s-a trezit imbecilul ala si isi bea cafeaua `tul in noroc la 6 jumate dimineata, duminica!”

O lingurita de aia care sa sune trompetele Ierihonului cand o lovesc delicat de marginea cestii, care sa dea desteptarea pana si alora din Statia Spatiala Internationala, o lingurita capabila sa miste seismografele alea care anunta cutremure in Japonia. Sa afle  tot mapamondul ca eu m-am trezit si tocmai am amestecat in cafea!

Doh, astia-s pitici de motociclist. Daca tot nu pot sa-mi disper vecinii turand motorul la 6 jumate dimineata in fata blocului, macar sa ii deranjez cu alte chestii. Dupa posibilitati, as zice…

Azi dimineata, la fel.

Procedura ii laborioasa, trebuie sa verific nivelul uleiului in cutia de viteze a filtrului, ii fac plinul cu apa, bag si niste cafea in el fiindca nu iese cafea din chestie daca nu bagi cafea, pornesc aparatul care incepe sa danseze pe masa si sa faca tot felul de zgomote,  astept rezemat de bar ca lichidul sa ajunga la temperatura optima si urmaresc progresul, benoclandu-ma interesat la zeama cafenie care se scurge pic cu pic, in troaca aia imensa de sticla, pe care daca o spargi, poti  sa-i zici „adio si n-am cuvinte” la filtru. Trecand peste ideea cretina a fabricantilor de filtre de cafea, care nu fac si piese de schimb la ele, sa ne continuam periplul…

Dupa ce aparatul isi termina treaba, ramai cu vreo juma` de litru de cafea in troaca aia imbecila, cafea pe care o pui in ceasca, pui lapte si zahar, amestecand cu o lingurita, cu degetul, cu pixul, cu coada unei furculite…tin minte pe cineva care in lipsa de altceva, amesteca cu o foarfeca. Mai e un aspect al obiectului cu care amesteci: daca amesteci cu altceva, nu mai lovesti obiectul de marginea cestii!  Dimpotriva, majoritatea celor care amesteca cu alt obiect in afara de lingurita, prefera sa linga obiectul.

Asta e o chestie pe care n-o pot explica.

E natural sa bagi o lingurita in gura dar, daca ai amestecat cu pixul, care-i logica pentru care il lingi?

Ma rog, astea-s consideratii matinale si sunt cu creierul odihnit. Va rog sa nu va bateti capul cu aspectul, e de ajuns sa va ganditi daca am sau nu dreptate. Io stiu ca am, asa ca putem sa trecem la continuarea povestirii.

Azi dimineata, dupa ce mi-am pus cafeaua in troaca, am deschis frigderul, am gasit pet-ul cu lapte adus de la tara, mi-am pus lapte in cafea, am cotrobait prin sertare, am gasit zaharul cubic, mi-am pus si din ala vreo 3 cuburi, am gasit lingurita, am inceput sa amestec delicat in cafea, ferindu-ma sa fac zgomot ca doar am in casa un caine si o bruneta care dorm duminica dimineata. La sfarsit, am evitat sa lovesc lingurita de marginea cestii , gandindu-ma fix la ce mentionam mai sus. Nu se merita sa faci zgomot in casa si sa trezesti o gagica si un caine. Daca nu esti suficient de barbat sa trezesti tot cartierul, mai bine las-o dracului de treaba.

Mi-am luat cafeaua in brate, laptopul de pe masa si mi-am mutat sediul in racoarea de pe balcon, zambind oleaca pe sub mustata. Dupa aproape 2 saptamani de tacere, ma puteam apuca din nou de scris,  asa ca se prefigura o zi bunicica. Dar, cum socoteala din bucatarie nu se potriveste cu cea de pe balcon, am ajuns sa ma stramb infiorator si sa injur ca la usa balconului. In pet-ul din frigider in care am crezut eu ca-i lapte, era bors de tarate. Acru ca mama lamailor, albicios ca sperma de pitic porno si cu calitati deosebite in a fufe cafeaua.

Normal ca n-am mai baut din porcaria aia, m-am intors in bucatarie si mi-am facut o cafea noua,  analizand atent continutul frigiderului si depistand o cutie de lapte pe care acum, am folosit-o corespunzator.

Totusi, am doua intrebari;

1: De ce naiba pun femeile borsul de tarate intr-o sticla care seamana leit cu aia de lapte?

2:  acuma, la a doua cafea…sa lovesc lingurita de marginea cestii…sau nu?

O părere la “Cu lapte

  1. avatarLittlepickle

    Păi dormi și tu duminica,ce puii mei!!!Apoi:1)- îți trebe un aparat din ăla fain,ca la bar,fără vas,din care îți colectezi presso-ul direct în ceașcă
    2)-bea și tu fără zahăr 😀
    3)faza cu borșu,am pățit-o și eu,doar că era alt lichid,de-atunci am un marker pe raftu de lângă frigider
    Bonus:cu aparatele alea sigur trezești cartieru,așa că nu va mai trebui să fii finuț cu lingurița.Mută-te la casă :P.
    P.S.Mi-ai făcut dimineța de duminică zâmbitoare.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *