Cu durere`n cur

In rarele momente in care incerc sa par inteligent si-mi aproape ca-mi iese, ca un facut mi se intampla tot felul de chestii. Ori eu sunt mai ghinionist de felul meu, ori undeva acolo sus, divinitatea face bancuri cu inteligenta mea sclipicioasa si  ii interzice manifestarile ocazionale.

Zilele trecute, odata`n plus, cineva de acolo de la etajul superior, s-a gandit c-ar fi tare bine sa-mi scoata fizicul pe balcon, ca sa admir Timisoara de sus. Zici ca eram un zeu de ala olimpian, capitala banatului se intindea la picioarele mele, timisoreni mici de tot se vedeau umbland pe trotuare, masinile topaiau vesele pe langa OZN ul pe care Penetrel iar il parcase la doi metri de bordura, mirosul de primavara ma inconjura, soarele apunea, luna rasarea, Remus pe balcon statea, Timisoara adormea, totul era idilic si flu-flu.

Mai mult flu-flu decat idilic, dar sa nu anticipam.

Starea de flu-flu e cand ai fluturasi in stomac, ramuri de cires inflorit in fata parbizului, randunele ciripind intre urechi si la picioare, porti aripi de ce vrei tu. Esti un fel de gradina zoologica ambulanta, cu tot felul de calitati de astea zburatoare.

Fie vorba intre noi, Timisoara nu e deloc idilic. E un oras aglomerat, agitat si cosmopolit. Asta nu e musai de bine pentru un clujean care prefera sa-si ia motocicleta si sa se care dracului pe regheleu, cu cainele  lui cu tot.  Trecand peste aspectul ca una dintre gecile mele de piele s-a evaporat pana m-am intors cu spatele (Atti, tin sa-ti transmit ca geaca mea verde pe care nevasta-ta o admira, si-a schimbat proprietarul si acesta e timisorean probabil. Sper sa se spanzure cu ea, altceva n-am ce zice), Timisoara iti ofera multa adrenalina, multa viata sociala, oameni interesanti si chestii noi de aflat. Per ansamblu, e de bine da` personal, mi-e dor de Cluj. Deh, fiecare cu stolul lui de pasari, ca tot vorbeam de flu-flu.

Mna, si stand eu si reflectand inteligent si profund la minunatul Timisoara, asteptand ca luna sa se ridice suficient de sus ca s-o vad ca intr-o poza de acum vreo cativa ani, mi-am aprins o tigara.  Orasul continua sa topaie fericit la picioarele mele, masinile continuau sa ocoleasca OZN ul parcat la doi metri de bordura, luna continua sa se ridice si soarele disparuse undeva dupa Continental, n-avea alta treaba. M-am asezat pe un scaun care n-avea nici el treaba si se afla pe balcon, traind probabil aceeasi stare de relaxare si sictir pe care o aveam si eu.

Zambind cu drag, divinitatea de sus, a prins momentul si s-a gandit c-ar fi bine sa transforme starea de flu-flu, intr-o realitate crancena. Si a rupt scaunul pe care olimpianul meu cur se odihnea relaxat si sictirit. Si uite asa, m-am pomenit eu zburand, inaripat prin toate locurile…dar nu suficient de aerodinamic. Nu sa zbori e  cheia atunci cand ai o stare de flu-flu. Sa te mentii in zbor, e toata smecheria si asta e un adevar pe care vi-l transmit eu voua.

Asa ca, daca ati auzit zgomotul unei caderi pe gresie si zgomotul ala a venit din directia Timisoarei, sa stiti ca eram eu, incapabil sa redresez la nivel dupa ce am zburat in jos.

Ca idee, daca cineva vrea sa-mi vada curul, poate da search pe net dupa “cur pictat” si isi poate face o idee cu privire la cum arata al meu acuma. Adica vanat.

Expresia  “cu durere`n cur” are un alt inteles de azi si din minunatul Timisoara, inchei relatarea in speranta c-o sa verificati de azi inainte pe unde dati cu curu`…

Al vostru, io.

 

 

 

 

O părere la “Cu durere`n cur

  1. avatarAtti

    Aideplm. Sa ii creasca la noul proprietar coaie-n talpa, sa ii moara la intrare toata viata si sa traiasca 100 de ani, sa simta cum e fara.

    Nasol cu geaca. Dar, macar stim ce ai sanse sa primesti de ziua ta. Zi tat, de unde a aparut geaca aia in original?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *