Cu degete julite, despre buba, of course.

Deci …stau si sa ma chiorasc la degetu` mijlociu de la mana dreapta, pe care l-am julit nasol intr-o yala de bloc, in timp ce incercam sa deschid urgent usa.  E fix degetu` ala pe care-l arat in momentele alea care in filme, sunt asezonate cu expresia „fuck off”.  Degetu` ala imi zambeste cu o gaura in piele, piele pe care am lasat-o in yala aia nenorocita.  „am facut buba!”

Azi, despre buba, in caz ca nu v-ati prins.

De cand eram mici, termenul de „buba” definea implicit, o chestie nasoala. Ca picai cu curu` in balta sau te juleai la coate si genunchi in timp ce aterizai de pe bicicleta, ca iti curgeau mucii sau puneai mana pe o sticla sparta, ca luai bataie de la Gigel sau ca te musca potaia Popeascai de la Parter…termenul era tot ala: „am facut buba!”

Ai crescut de atunci, conceptul de „buba” s-a schimbat in „am facut-o de cacat”  „am sfeclit-o” „am ratat o mufa” „am dat o gaura intr-o conducta de gaz” „am scapat ambreiajul” ori „i-am scapat una peste dinti” sau „am franat ca o vita cu frana de pe  fata in viraj si am voblat, m-am varsat pe asfalt ca un incepator” (asta a patit subsemnatul in 19 Aprilie 2014 ca de exemplu). Concluzia, tot aia: ai facut buba, da` ai facut-o in cursul vietii de adult.

La fel de contextual, abordezi conceptu` de „buba” in viata asta de adult, adaptandu-te la ce ti se intampla. Da`ti lipseste al naibii acel „hai sa pup sa treaca” pe care-l auzeai de la mama, atunci cand faceai buba, nu-i asa? Momentul in care mama sufla pe buba, punea un plasture cu Tedi sau o bucata de hartie de ziar sau un tifon sau silvoita, dupa caz. Se mai punea frunza de patlagina, de podbal sau un cacat, in caz ca nu aveai de niciunele. Oricum privesti acum problema, „buba” aia a trecut, no matter what.

La fel, o sa-mi treaca si mie faptul ca mi-am cacarisit un deget, incercand sa deschid pronto o usa, vroind sa ma feresc de o femeie de 50 de kile care venea tare pe scari in jos. Chestie de context, am facut buba si mi-a trecut la fel de pronto prin tartacuta, faptul ca am un subiect de scris in plus pentru azi.

Buba de care tot povestesc aici, e miezul problemei omenirii. Viata in sine, e un sir de bube, mai mult sau mai putin tratate, vindecate mai bine sau mai prost si pupate de mama, mai mult…sau mai putin, in functie de cat de copilu` lu` ma-ta ai fost. Unii mai mult, altii mai putin, va veti simti usor socati de langajul pe care-l abordez azi. Insa, veti sfarsi prin a-mi da dreptate, gandindu-va la bubele din viata voastra si la cine a fost pe langa voi, tratandu-le. Am dreptate, nu-i asa? Panaceu universal nu se exista in context, asa ca fiecare buba cu aia ma-sii ar zice un clasic in viata. Fiecare buba a avut nevoie de o mama a ei, de un tratament specific, de un pupic si de  frunza ei, aplicate la locul corect. Chestie pe care, pe mine personal, ma face sa stramb din nas.

Cam multe bube.

Morala: uitati-va pe unde umblati, ca sa nu faceti buba.

 

 

 

 

 

2 păreri la “Cu degete julite, despre buba, of course.

  1. avatarAtti

    Faza e, Raidere, ca bubele provocate de frana fata aiurea aplicata, se rezolva cu vopsitorie (si in cazul meu, carene de la Honda, bagamias ce pret au).

    Bubele morale sunt mai greu de dres – e nevoie de ceva coniac si companie corecta.

    Răspunde
    1. avatarRAIDER Autor articol

      franarea aiurea s-a terminat cu: pedala frana indoita, blugi facuti praf (uite asa au aparut blugii cu kevlar), maneca la geaca aia verde care-i place neveste-ti facuta praf, orgoliu indoit serios si atentie mai mare la viraje de atunci. Ma rog, am descoperit faptul ca bruneta e mai manevrabila decat credeam 🙂

      Bubele morale… mda.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *