De Craciun.

Stateam ieri in masina, parcat intr-un colt intunecos, ascultand motorul cum toarce, cu cafeaua sub bot si privind  fara chef prin parbrizul jegos (sefu`, sa stii ca stropitoarea de parbriz nu e reglata cum trebuie)

La cativa metri de mine, prin fata masinii, a trecut o corporatista micuta, infrigurata, cu o sacosa  alba cu cumparaturi si cu laptopul in geanta, cu mutra specifica a oamenilor dupa o zi de munca la birou, un birou dintr-un cotet jegos cu pereti din panou sandwich si rigips, tipic corporatiilor.

Schiopata usor, pas de om obosit, combinat cu o durere pe care n-o stia decat ea.

Mi-am permis sa zambesc un pic cand a ridicat ochii, uitandu-se in directia mea. Eram cu farurile  aprinse si n-avea cum sa vada mare lucru in afara de o masina mare, neagra, jegoasa pana in varful antenei, al carui motor mergea la relanti.

In lumina farurilor, parea un iepure ratacit pe mijlocul drumului, topaind asa obosit printre baltoacele cartierului, preocupata sa ajunga acasa, intre patru pereti calzi. Un om. Unul dintre milioanele de oameni dintr-un oras aglomerat, murdar si plin de mormoloci in febra sarbatorilor.

Mdea, vin sarbatorile…si cred c-am avut si eu un moment de ratacire in directia acelui „de Craciun, fii mai bun!

O pula.

Anul trecut am fost suficient de tampit pe blogul vechi sa fac apel la voi, sa daruiti, sa fiti fericiti, sa cacat cu mac. Anul asta, nu fac apel la mutrele voastre de sarbatoare, la inima voastra buna, la partea buna a fortei, la imagini cu copii cu muci la nas si fara brad, la pensionari congelati in 32 de metri patrati, la familii care n-au ce pune pe masa.

Anul asta va doresc sa aveti un Craciun ca al meu si sa nu mai faceti aceleasi tampenii de anul trecut. Indopati-va, faceti secs, plimbati-va cainele sau dati-va cu curul pe partie (asta daca gasiti zapada). Traiti naibii o sarbatoare si aveti grija sa nu faceti indigestie. Asta-i cel mai important, kilele in plus o sa le dati jos pana la vara. Unii. Pentru altii, nu conteaza.

Revenind la corporatista de pe mijlocul drumului, stateam io asa meditativ si ma gandeam daca sa urlu din masina „sarbatori fericite!” ca sa o bag in priza si sa-si miste curul din fata monstrului de doua tone pe care-l conduc.  Mi se parea o idee buna in momentul ala, ar fi fost funny sa vad un om strain ca isi blocheaza neuronii, nestiind de unde sa ma ia.  Neah, am dat-o dracu` cu sarbatorile ei cu tot, cine stie ce-ar fi inteles.

Mi-a sunat telefonul si m-am cascat la el, se terminase cu reveria de Craciun, unii mai si muncesc.  In concluzie, sarbatori fericite si alte d`astea, fiti cum aveti voi chef sa fiti. In final, asta conteaza, pentru fiecare dintre noi, nu?

 

 

 

 

 

2 comentarii la „De Craciun.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.