Consumati responsabil…

Disclaimer: daca ai antialcoolici in familie si i-ai mostenit, daca perioada prohibitiei din America ti s-a parut o idee buna, daca esti sub tratament dupa abuz de alcool sau urmezi o cura de dezalcoolizare, inchide pagina. Urgent!

O mica Hiroshima pe varful buzelor, continuand spre cerul gurii, (inabusita de plescaitul cu gura inchisa al limbii, ca nu suntem la vaci) si de acolo pe gat in jos, lasand in urma catifea si caldura, cu gust de vanilie si nuca, cu o usoara tenta de miere si de „acasa”.  Sau…

…sau poate senzatia de arsura a primului sarut pe care-l primesti ca un muce virgin, tensiunea care-ti urca brusc si gestul involuntar de a-ti linge buzele, in timp ce in ochi ti se vede toata colectia de planete, planetute, cometute si stelute si asteroizi a Universului, totul continuat cu o idee care ti se infige in creier pe viata; aceea a „primului sarut”. Sau…

…sau poate senzatia aspra in nari, pe care o primesti daca iti bagi trompa prea tare  in obiect, senzatie pe care probabil o aveau americanii prin Texas la 1900 atunci cand titeiul izbucnea dintr-o sonda proaspat forata… Sau…

…sau senzatia de fragilitate si caldura pe care o ai in palma, combinata cu tremurul usor al degetelor, tremur pe care-l mai ai doar cand ti se serveste o royala mare. Si nu baieti, nu vorbesc de facut laba aici…

Vorbesc de o colectie de senzatii, pe care le ai atunci cand tii un bol de coniac in mana si indraznesti sa iti apropii botul de el, gustand primul strop dintr-un Jidvei neaos, romanesc.

Vorbesc de chestia pe care romanii platesc prea putin in magazine, fiindca jumatate din pretul sticlei, se duce la statul roman. Vorbesc de singura chestie care curge  dintr-o sticla lasata de al` de sus si care ar putea sa arda intr-un motor de motocicleta, dar pentru care ai merita sa fii omorat daca te gandesti doar sa faci asta.  Vorbesc de singurul lichid de pe planeta, suficient de demn ca sa curga pe sanii unei brunete si tu, ca mascul feroce ce esti, sa-l culegi de acolo pana la ultima picatura. Dupa care…sa cobori, fiindca orice om cu scaun la cap stie ca in dinamica fluidelor…orice lichid, curge in jos… (aici deja i-am pierdut pe antialcoolici si pe Martorii lui Iehova)

Lectia despre coniac, poate continua cu explicatii referitoare la faptul ca minunea lichida se bea din bol subtire, modelat dupa forma palmei, ca sa-i dai caldura corpului si sa incurajezi coniacul sa-si lase aroma.  Dar, viata nu e facuta doar din arome. Combinatia acestora, duce la perfectiune si asta face din coniac, chestia pe care zeii au lasat-o omenirii: imaginatia si spiritul de aventura. Un Hoyo de Monterey aprins langa bolul de coniac si o cafea mai neagra decat cel mai negru iad, indulcita cu un strop de zahar brun, te duc oriunde pe planeta. Gasesti acolo nuca cea mai frantuzeasca, vanilia cea mai mexicana, tabacul cel mai cubanez si cafeaua cea mai arabeasca, mierea cea mai romaneasca, lemnul cel mai englezesc si soarele de acasa. Mai pui paharul din sticla subtire si o sa gasesti Venetia si cristalul ei. Si acum, la ce dracu` ne mai trebuie noua excursii pe Marte?

Azi, mi s-a cerut o lectie despre coniac.

Coniacul nu se preda. Coniacul se simte si e prin definitie, religie. Unii cred in Iehova, altii cred in Buddha sau in alti zei de astia mancatori de orez. Altii, au ce au cu Allah. Eu, am oscilat o perioada intre carnea de vita si ciuperci, coniac, brunete si motociclete de autostrada. Naiba sa ma ia, sunt nehotarat in coninuare… dar o chestie e clara; coniacul e o treaba in care merita sa crezi. Merita sa-l simti si merita sa te bucuri de el.

Carmen, multumesc 🙂

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *