Arhive categorie: Vechituri

Articole extrase din blogul vechi.

Vila President Zalau

Pfoa! Veninu` de pe tastatura mea, s-a transformat in zambet de copil nevinovat. Lichidu` otravitor care-mi curge prin vene s-a transformat in lapte si miere de la robinetu` zanelor din Padurea Fermecata. Sunt tot numa` fluflu si pufuleti roz, dulci ca zaharul cel mai rafinat de pe planeta romaneasca. Daca faci un pisu pe mine, ii gata ceaiu`, asa-s de dulceeeeee!

Continuă să citești

Despre tonaj la femei

Au trecut multe zile de cand am ajuns la concluzia ca ce am in frigider…e potential periculos pentru sufletul meu nepieritor sau pentru tonaj. Am ajuns la postu` asta, dupa p privire in frigider si gandindu-ma ca-i ok tot ce mananc, atata timp cat nu ajung sa am greutatea frigiderului. E adevarat, nu-s femeie, da` mi-am adus aminte ca am mai pomenit intr-un post anterior, faptul ca femeile viseaza sa manance oricat si sa nu se ingrase, dar cine naiba defineste ce inseamna o femeie grasa?

Continuă să citești

Amintiri despre viitor

Neah, titlul e inspirat din cartea lui Daniken…

nu-s eu in halu` asta de dajtept. Da` suna bine pentru ce vreau sa va zic azi, cu o tigara in bot si cu o cafea sub nas, peisaj in care orice caucazian care se respecta ar trebui sa-si inceapa dimineata. Pe de alta parte, dimineata n-ar trebui sa inceapa pentru nimeni, asa cum incepe azi. Pentru aia care nu v-ati uitat pe fereastra: azi ploua. Continuă să citești

Pictura moderna…cu muci

„Chipul barbatului este autobiografia lui. Fata femeii este opera ei de fictiune.” 

 ..asta n-am zis-o eu, a zis-o Oscar Wilde, iar eu is de acord cu ce-a zis tipu` asta dajtept.

Da, inca una din tenebrele locatiei clientului. Ieri, minunatu` secol XXI, in Romania secolului respectiv, in fata unui raion de produse cosmetice. Eram in locatia unui retailer ce vinde produse dintr-o clasa medie, de la ciorapi de dama, pana la ciocane rotopercutoare. Imaginea fiind facuta, acu` imaginati-va vitelu` cu doua capete si patru picioare, invartindu-se printre rafturi, incaltat cu platforme cu toc in arcada, de culoare violet si cu bulanele trase intr-o piele de leopard facuta din molton. Continuă să citești

Capac de WC

Ieri a fost zi de bonuri, da` nu pentru mine….

…ma rog, oricum ar fi, ziua de bonuri, se traduce romaneste, in aglomeratie la casele de marcat ale supermarketurilor. De multe ori mi se intampla sa ma uit la clientul din fata mea si sa admir diversitatea de chestii pe care le poti vedea in cosurile de cumparaturi ale oamenilor. Vezi Activia langa slanina afumata si bucata cea mai nasoala de porc, langa pieptul de curcan cel mai fara de colesterol. Romania e un paradox si paradoxu` incepe de la casa de marcat, in sunetul scannerului de cod de bare, care-ti scade lichiditatile din portofel si iti umple camara sau frigideru`. Continuă să citești

Game

Cartile aterizau pe postavul verde, cu un zgomot usor…

…”doua, trei, patru, cinci”…zise cel care impartea cartile si puse pachetul jos. Isi pescui trabucul din scrumiera, tragand cu nesat din el.

Ochii galbeni cu pupila ca a pisicilor, se mijira incet, studiindu-l pe cel din fata sa. Nu-l mai vazuse de mult timp, insa timpul nu-l schimbase, barba alba, inelata, putand insela pe oricine.

In realitate batranul din fata sa, era dur al naibii, multe lucruri se intamplau din cauza lui si oamenii ii murmurau numele cu frica. Prin fumul trabucului, isi permise un zambet usor, desi erau in secolul XXI,  nici azi, dupa multi ani, oamenii nu-si scosesera din cap  mentalitatea din vremurile apuse.

Ofta si lua cartile in mana.

Continuă să citești

Visul oricarei femei

Ai zice ca visul oricarei femei e Fat Frumos…

Visul oricarei femei, in optica noastra, a barbatilor, e un zeu, inalt, brunet cu ochii verzi, bronzat, cu alura de macho, cu camasa deschisa lejereanu la gat, de unde sa se vada niste pectorali de dat pe spate, lucrati la sala, un tip sclipicios de inteligent, cu fise multe care-i pica, agresiv ca un pittbull cand e rost de cearta si moale ca un burete cand ii vorba de spalat gajici pe spate. Continuă să citești

Creier pane

Din categoria „Home alone”, azi avem activitati casnice.

Dupa cum bine stiti, barbatii is tari in 2 chestii. In tenis bineinteles… si in bucatarie. Ma rog, unii nu exceleaza la una din chestii. Sau la niciuna. Aia care nu-s tari in tenis, se numesc femei. Aia care nu-s tari in bucatarie, se numesc „macho” sau „baiatu` lu` mama”, dupa caz.  Nu discutam despre aia care nu-s tari nici asa si nici acolo. Clar?  Continuă să citești

Un rahat la semafor.

In ultimele cateva zile, am schimbat obiectu` cu care imi mut fizicul dintr-o parte, in alta a orasului.

Mai pe romaneste, am schimbat masina si acu` ma dau cu o berlina pe benzina, o realizare epocala a fabricii de automobile Pitesti, realizare pe care o vom numi de acum inainte „Dacia”. Yeap, sunt sofer de Dacie intr-un oras ca si Cluju`. Acu`, voi cei care stiti cum arata Cluju` cand e suparat, nu aveti nevoie de explicatii referitoare la calitatea traficului, la cum arata intersectia de la Teatru cand intra cate unu` din Alba pe prima banda langa Cercul Militar si vrea sa faca la stanga spre Tribunal sau cum arata in fata la Diesel cand vine jmenaru` ala cu Jaguar si-l parcheaza la trecerea de pietoni. Cluju` e un oras frumos da` sa fim sinceri: e mic al naibii.

Continuă să citești

Vasileeee!

Fiecare dintre noi are un pitic. Si fiecare dintre noi, are un vecin pe care-l cheama Vasile….

Io-s mai smecher, n-am nici un vecin pe care sa-l cheme Vasile, da` azi Vasile a fost peste tot.
Intru la client in locatie, cu vrafu` de dosare intre craci, chiorandu-ma prin sticla ochelarilor de soare si incercand sa nu iau in brate vreo bunica ratacita p`acolo, sperand ca o sa fie cineva sa-mi orienteze fizicu` in directia sefului. Continuă să citești

De pe drumuri…

Din categoria „ce e mic, are capul rosu si miroase a urina?”……sa va fie rusine daca v-ati gandit la tampenii: raspunsul e „borna kilometrica”.

Azi o sa va povestesc despre drumu` facut intr-una din zile cu Csabi (asta e nume unguresc pentru aia care nu se descurca cu limbile si daca azi vi se pare ca am o usoara tenta spre sexualitate, va inselati) spre Satu Mare.  Una dintre chestiile pe care le faci ca si tehnician atunci cand pleci de acasa, pe langa faptu` ca nu ai unghiile taiate, nu-ti uiti bricheta, tigarile si minim doua telefoane, ai chiloti de tabla si sigur mirosi a dush proaspat facut, e faptu` ca intotdeauna uiti sa-ti bagi in traista ceva de mancare. Asa ca, mananci ce gasesti pe drum, in speranta ca n-o sa iti apara pete verzi si n-o sa-ti creasca vreo ureche in locuri unde n-ar trebui sa fie. Ma rog, am auzit de un tehnician care a mancat o ciorba de burta undeva in sud si i-a crescut o mana pe cur, undeva in partea din spate, da` asta e poveste pentru o zi in care vreau sa va zic ceva de groaza. Continuă să citești

Concluzii generale

Stand io asa pe seif, cu laptopu` in brate…

…am meditat profund asupra faptului ca in filme, intotdeauna cand hackeru` se instaleaza in fata centralei si isi instaleaza echipamentele, niciodata nu i se incalcesc cablurile. Eu, aveam trei cabluri nenorocite si reusisem sa ma pierd in ele. Mouse-ul imi atarna pe undeva prin spatele seifului si eram la vreo 2 metri de pamant, dand cu capu` de un tavan fals ieftin, prin care umblau paianjeni cat autobuzele. Nasoala treaba, ma uitam in jos si calculam cam cat de repede mi-as rupe oareshceva daca as pica de acolo. Dupa ce mi-am pescuit mouse-ul si m-am apucat de lucru, s-a deschis usa biroului. Ma uit in jos, intrase o angajata. S-a uitat la mine zambind si a zis :”n-am vazut nimic!”. Si acuma ma gandesc daca era de bine sau era de rau. Ma rog, chestii masculine, stiti voi… Continuă să citești

Despre prosoape

Orice om cu scaun la cap, foloseste masina de spalat……de cel putin doua ori pe saptamana. Corect?

Jena romancei de-a avea cosul de rufe murdare plin, e cunoscuta peste mari si tari. Cand comisia intrunita de soacra si doar de ea insasi, intra in baie si vede cosul de rufe murdare dand pe dinafara, se lasa cu sanctiuni morale, cu priviri taioase si cu agresiune verbala de genu` „tu nespalato, asa-l tii pe fi-miu?”. Ma rog, personal n-am de unde sti daca e pe bune da` din cultura mea generala, cam asa se intampla. Asa ca daca aveti vreo soacra ce va goleste cosul de rufe murdare, bravo voua.

Continuă să citești

Pentru un pumn de ceapa

Miros de pamant reavan si de foaie de ceapa…

…proaspat scoasa din pamant, miros de ploaie de toamna venind peste pamant rascolit, imaginea mainilor muncite ale bunicului, in timp ce dadea cu sapa, scotand minuni crude din straturile ingrijite de familie pe tot parcursul verii. Apoi, miros de recolta de toamna, de septembrie tarziu, de imagine de soare din ce in ce mai slab, de vara din ce in ce mai stearsa. Continuă să citești

O…leaca de hidrogen

Telefonul a sunat cand eram cocotat pe un seif la Blaj…

…si am raspuns, incercand sa-mi dau seama prin ghiortaiturile handsfree-ului, cam ce ar trebui sa inteleg. Am auzit ceva de genu` „Bucuresti, UPS, miros”. Apoi, s-a intrerupt. Ma dau jos, ies afara la aer si semnal, dau drumu` la net pe telefon, mailu` intra. Citesc: „Solicitam interventia dumneavoastra urgenta, in sala unde se monitorizeaza sistemul de supraveghere video, este un miros greu, de doua zile, care provine de la UPS-ul marca (blah blah), amplasat in locatie. A ajuns insuportabil pentru personalul care lucreaza acolo. Va multumim…etc„. Continuă să citești

Bixtonim

Din adancuri infundate, unde nimic nu apare ca o lumina calauzitoare….

…indraznesc sa va vorbesc eu voua. Am nasu` infundat cu dopuri de  ciment si echipa de muncitori cu masini de gaurit pe care am chemat-o zilele astea, n-a reusit sa-si faca treaba si sa-mi dea drumu` la gaz.  In disperare de cauza, nu mi-am bagat deshtele in nas fiindca`s educat, da` am inceput sa caut solutii. Am incercat niste incantatii sub clar de luna dar n-au iesit, fiindca luna nu se vedea. E inorat zilele astea pe Cluj si luna nu sta la povesti. Am incercat cu slujbe la biserica da` in momentu` in care am cerut meniul in stabiliment, n-am gasit acolo nici o slujba pentru desfundat nasu`. Stiati ca astia cu biserica au tot felu` de vraji de dragoste, de bani si de liniste pe lumea ailalta da` nu s-a gandit nimeni la o slujba de desfundat proboscida olfactiva? A mai fost o varianta pentru desfundat nasul, in momentul in care am pus o frana brusca cu masina, da` s-a murdarit parbrizu` ceva de groaza. Am renuntat si la asta…  Noptile s-au transformat in momente intunecate in care imi cautam gazu` si nu-l gaseam.  Si mi-am adus aminte, intr-un moment de ratacire, de Bixtonim.  Continuă să citești

Eternul feminin

Din categoria „Omul negru umbland printre chimicale”, azi avem o amintire recenta…

…amintirea gramezii de celule racite crunt, care este subsemnatu`, tarandu-si raceala rebela prin Polus, incercand sa identifice un loc unde se vand chestii pentru raceala si suflete chinuite, tampoane si spray-uri, sapunuri si sampoane, unghiere si pilule. Locu` in cauza, pentru neinitiatii ca mine, se numeste „farmacie”.  Navigand prin gramada de umanoizi care-i poporu` Polusului, am identificat Sensiblu, farmacie pe care am asociat-o (probabil din cauza clipurilor publicitare) intotdeauna cu „Eternul feminin”. Ha ha, de ce mi se pare mie ca am dreptate si conceptu` de baza al Sensiblu e fix asta? Continuă să citești

Despre aprovizionare si iubire

Unghiile scurmau pamantul uscat…

…si in ochii negri se vedea disperarea. Xiao-xing stia ca nu mai are mult de trait. Vazuse de atatea ori oameni chinuiti de sete, incat isi putea imagina usor cum arata el, pe marginea drumului prafuit, ars de soarele Estului cu un picior rupt, plin de colb, in cautarea disperata a unui strop de apa. Cazuse odata cu camila, undeva intre Aksu si Kucha, in nisipul neiertator al lui Gobi. In departare, prin pacla de aer fierbinte, ce-i tremura prin fata, Xiao-Xing  vedea Tien Shan ul unde se nascuse. Pe fata neagra inflori un zambet sardonic: sa mori la distanta de o privire de locul unde te-ai nascut. Se uita in jur si in afara de nisipul pe care-l vazuse toata viata si camila moarta la mica distanta de el, nu mai vazu nimic. Incepu sa se tarasca spre lesul camilei, in speranta ca o sa gaseasca macar un strop de umbra. Facu vreo cativa metri si se opri extenuat. Era prea greu si durerile ii impiedicau orice miscare, praful fin intrandu-i in nari la fiecare gest, arzand mucoasele sensibile si accentuand senzatia de sete. Stranse din dinti, isi aranja mai bine burnusul pe fata si continua sa se tarasca, exact ca un vierme, spre camila. 

Intr-un tarziu ajunse, intinse mana si atinse animalul inert. Ii dadu ocol, tarandu-se prin praf, fara sa gaseasca nici macar o urma de umbra ce i-ar fi putut aduce alinarea. Urla deznadajduit, pierzand puteri, realizand ca mormantul sau va fi pe marginea Drumului Matasii, intr-un an pe care nici el nu-l putea defini. Realizase corect, Xiao-Xing, personaj imaginar pe blogul meu, fiind unul din mormintele reale din zona respectiva. Sa zicem ca era secolul XII. Continuă să citești

Pentru vegani

Veneam vineri de la Targu Lapus,

…unde ma purtasera cauciucurile semiuzate ale cotetului. Pentru cine nu stie, cei 30 de kilometri dintre DN1 si Targu Lapus, sunt un fel de Planeta Marte, atata tot ca exista asfalt, curbe stranse fara vizibilitate, taiate de eroii asfaltului romanesc, eroi carora le doresc faptul ca ultimul cuvant citit de ei in viata, sa fie „IVECO”,  caini, bastinasi, pisici, lipsa marcaj, cate vreo vaca sau toata ciurda satului, gropi si gropite, asfalt umed pe alocuri, vanzatori de pere si nuci, peisaje mormantale, maramureseni opriti pe dreapta, deschizand usa larg pe drumul ingust, biciclisti evitand gropi si pete verzi. Continuă să citești

Jesus

Se facea ca eram la strand si ca stateam la soare. Ma inconjurau tipetele vesele de copii, strigatele mamemlor ingrijorate: „Celestin, sa nu te duci in bazinul mare!”, auzeam zgomotul sinistru al dozelor de RedBull deschise de cocalarii asezati cu doua sezloguri mai incolo si bazaitul enervant al statiei de amplificare manevrata de un DJ cretin care nu auzise niciodata de „crossfading” si de „blanc”, ciripitul stresat al catorva vrabiute ascunse in brazii aia nenorociti al caror rost nu-l inteleg nici acum.  O zi de August sictirita, in care imi luasem o carte si patura, cautand oleaca de aglomeratie, inchipuindu-mi ca pot citi in harmalaie. Gresisem.

Continuă să citești