Cafea II

Timisoara, o dimineata jegoasa, cu fulgi razleti si frig de asta de Banat. Acu`, nu ca mi-ar placea mie Timisoara din cale-afara da` nu strica sa povestesc ceva si de aici, doar oameni suntem si gaini mancam, nu?

Se facea ca ma trezisem diliu la cap, mai diliu decat de regula, cu o profunda nevoie de cafea. Pentru aia care nu stiu, Pamantul in starea lui de planeta, se invarte in jurul soarelui, din cauza faptului  ca exista o miscare a apei, dimineata la robinete, cand oamenii se trezesc si isi beau cafeaua. Ala e momentul in care toate robinetele din Japonia par egzamplu, se deschid. Apa curge intr-acolo, Pamantul se ingreuneaza in directia aia…se invarte si uite asa, gata cafeaua.  Peste vreo cateva ceasuri se apuca astia din Europa de cafele…si ultimii, ca de obicei, is americanii. Ca idee, daca americanii s-ar trezi la ora la care ma trezesc eu, Pamantul s-ar invarti invers.

Insa, nu despre miscarea de rotatie a Pamantului vorbesc eu aici, fiindca voi ati invatat prostii la scoala, cu gravitatie si cu lumina…  Va zic eu cum sta treaba: fara o cafea, nu se face dimineata. Ar trebui sa fie de ajuns ca sa uitati toate tampeniile invatate la scoala si sa-mi dati dreptate.

Levitand eu asa, fara gravitatia Pamantului si fara lumina Soarelui, in mirab…pardon, in extraordinarul Timisoara, loc cu umbra si verdeata pentru subsemnatul, cheaun de somn si cu celulele creierului functionand pe un rest de zat de cafea pe care-l port cu mine de la Cluj, intr-o cocoasa pe care o am exact ca si camilele, fix pentru cazuri de astea, m-am gandit ca daca totusi cafeaua de la hotel inca mai misca, ar fi bine sa ies naibii si sa caut o carciuma, unde cafeaua ma poate misca pe mine. Si, cu mainile in buzunarul blugilor, framantand frenetic o hartiuta pe care era scris „DATI-MI CAFEA!”, pentru cazurile in care picam pe jos si eram gasit mut, in imposibilitatea de a spune ce am, am inceput sa explorez zona vecina a hotelului.

Relativ usor sa pasesti vreo cativa kilometri prin ninsoare jegoasa si ocolind strategic baltile mai adanci, in starea de zbor fara cafea pe care o aveam. Dupa vreo juma` de ceas de orbecait pe stradutele alea fericite, vreo doi stalpi luati in freza si cred ca am calcat si intr-un rahat imens de caine de Timisoara, am reusit sa vad firma luminoasa de la capatul strazii, firma unei marci de cafea. Nu stiu la voi, dar la mine in oras, daca o reclama la cafea functioneaza pe o cladire, se numeste templu si poti intra sa te rogi in el. Aia am facut, am intrat si m-am uitat la barmanul din spatele barului: „cafea?” a fost intrebarea pe care am adresat-o mut, individului nebarbierit mai rau ca mine. „CAFEA!” a fost raspunsul sau, la fel de mut al individului care se gandea ca nu m-am mai barbierit de 6 zile. A fost un ranjet complice al organizatiei mondiale si secrete a bautorilor de cafea. Nenea ala canta pe limba mea si eu eram fanul sau numarul 1.

Muzica buna, n-am auzit „Get Your Kicks On” intr-un bar de vreo 20 de ani, caldurica, doi porumbei stand bot in bot undeva in colt si …un semineu care m-a facut sa zambesc. Per ansamblu foarte fain, un loc unde te simti bine.  Cafeaua? Mai, nu stiu ce sa va zic de cafea fiindca in momentul in care am scos lingurita din ea, am vazut ca mai am numai coada de la lingurita. Cred ca asa a bagat-o barmanul in ceasca, nu cred ca mi-a turnat nimic suspect in ea. Oricum, buna cafea, nimic de comentat.

Mna, si stand eu asa cu cafeaua sub nas, uitandu-ma otravit la ninsoarea de afara si la luminile cargoului care se scufunda in balta din fata barului, mi-am adus aminte de bancul cu cafeaua.

Azi, o sa vi-l spun si voua…fiindca merge cu vremea de afara si cu cheful meu:

Se facea ca un tip intra pe la ora 4 dimineata, intr-un bar. Asa, mai nebarbierit de 6 zile, inaltut si subtire, cu o mutra de bautor inrait de cafea. Cere barmanului 3 cafele: „Da-mi si mie 3 cafele: una pentru mine, una pentru tine si una pentru ma-ta!”

Ridica barmanul spranceana, era si el nebarbierit, inaltut…da` ceva mai solid. Si, il bate pe asta de se caca pe el;

A doua dimineata, tipul nebarbierit de 7 zile, apare din nou, tenace: „Auzi ma… da si mie 3 cafele, una pentru mine, una pentru tine si una pentru ma-ta”

Barmanul, la fel de nebarbierit, inaltut…si ceva mai solid, il mai bate odata pe asta…de se caca pe el;

A treia dimineata, tot asa pe la 4, vine individul iar. Cum e normal, tipu` i nebarbierit de 8 zile si cu nervii terminati: „Auzi, da si mie doua cafele! Una pentru mine si una pentru ma-ta. Tu ia-ti apa plata, cafeaua te agita!”

Toate astea fiind zise, ati ras, v-ati distrat, eu mi-am adus aminte de o seara faina…da` am o problema: cum  ma intorc la hotel?

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *