Bob de orez

Un ochi pe fata, unul pe dos.
Se continua asa pana termini randul. Cand termini randul, urmatorul il faci exact in oglinda, unde a fost fata, pui dos…si unde a fost dos…il faci pe fata. Bobul de orez, unul dintre cele mai simple modele de crosetat tricotat (multumesc Florena) , probabil primul model pe care fetele de varsta mea, l-au invatat la scoala, la orele de „Lucru manual” (HA HA, nu va ganditi la prostii ca va trag de urechi).

Contextul bobului de orez a venit ieri intr-o discutie pe messenger, cu privire la faptul ca barbatii din ziua de azi, vorbesc tampenii. Sau cand nu vorbesc tampenii, sunt plictisitori. In postul de fata, o sa incerc sa fac analiza bobului de orez, a monotoniei „unu pe fata/unu pe dos” sau a bobului de orez chinezesc, un bob nenorocit si simplu, printre alte miliarde de boabe de orez cate pot intra intr-un sac. De ce? Fiindca am fost rugat sa-mi arat muschii cu privire la faptul ca poti discuta despre un bob de orez, fara sa pierzi interesul cititorului.
Multi dintre voi au vazut bobul de orez pe masa, o chestie alba, mica si inodora. Daca te apuci sa-l rontai, descoperi gustul fad al amidonului, acumulat in cateva luni de zile cat i-a luat bobului sa ajunga la maturitate, din alt bob, in fir verde…apoi in spic. Apropo, stiati ca orezul creste pe cacat? Asta a fost o paranteza, ca sa ma asigur de faptul ca sunteti atenti…inca.
Totusi, paranteza asta are rostul ei, fiindca va vrajesc acuma cu faptul ca pilaful vostru a crescut probabil pe cacatul lui Li Huan Xi din China, care isi ingrasa orezaria cu materii fecale de la el, familia lui, vaca lui, porcu` lui sau gainile lui. E simplu, e practic, nimic nu se arunca. Si totul ajunge in farfuria de consumerist a romanului. Mai mancati pilaf in urmatoarele doua saptamani doamnelor?
Bobul de orez. Crosetat sau crescut pe rahatul lui Li Huan Xi din China, e pentru multi oameni, definitia monotoniei. Pentru mine, e asorteul perfect la niste coaste de miel sau la un piept de pui patruns bine de condimente. Poa` sa creasca si pe cacat de martian, va asigur ca n-am sa stramb din nas in momentul in care am sa-l vad in farfurie, aburind si cu doi patrunjei verzi taiati in scarba pe deasupra!
E panza pe care altii picteaza sau, pentru altii, e suprafata pe care pot sa scrie mii de versete din Coran (din cate stiu, recordul de cuvinte scrise pe un bob de orez, e de 7000, toate scrise in caractere arabe si sunt versete din cartea lu` Allah ). Ce dracu` face bobul de orez monoton, atat de discutat si dorit de oameni? Ce aduce monotonia in centrul discutiei, in atentia omului, in interesul sau? CE?
Intrebari la care n-o sa raspund eu aici. Filozofez eu uneori…da` azi nu m-ati prins in forma absolut deloc.
Azi, incerc sa scot bobul din orez din gramada, sa-l vopsesc si sa-l prezint altfel, in speranta ca oamenii vor intelege ca orice bob de orez, are o viata a lui, o existenta a lui specifica, o istorie si un scop. Pentru unii, sa umple matzu`. Pentru altii, sa picteze. Pentru altii, sa scrie pe el. Pentru mine, sa demonstrez unei amice faptul ca un barbat poate vorbi despre un bob de orez, pret de juma` de ceas, fara sa piarda interesul cititorului. Am mai zis asta, nu? 🙂 Daca ati ajuns la concluzia asta, inseamna ca totusi, scopul e atins. Uh…
E simplu, oamenii pot vorbi despre orice, cu mentiunea faptului ca trebuie sa stie DE CE O FAC! Asta e chestia care invarte Pamantu`. SCOPUL. Dar, am zis ca nu filozofam, right?
Tot despre orez, in continuare:
Tipu` ala care a inventat sahul, si-a pierdut capul pentru orez. Pentru cei care nu stiu povestea, o s-o relatez in cateva cuvinte.
Prezentandu-si jocul unui sultan mare in scula si tare in brand, sultanu` a dat pe spate vazand arta razboiului pusa pe 64 de patratele albe si negre, cu pioni, ture, rege si regina, nebuni si cai. Ca de obicei cand vine unu` la tine cu o inventie proaspata, cere bani pe ea. Logic, sultanu` cel mare in scula si tare in brand, l-a intrebat pe amaratul care inventase sahu`: „ba frate, cat ii amenda?”. La care tipu` a zis asa: „pentru prima casuta imi dai un bob de orez. Pentru a doua casuta, imi dai doua boabe de orez. Pentru a treia casuta, imi dai patru si pentru a patra, imi dai 8…”
Ma rog, n-am sa va plictisesc cu numaratu` pana la 64 de casute cate are tabla de sah…si nici sultanu` nu s-a plictisit cu numaratul fiindca avea departament de contabilitate. Si cand aia de la contabilitate au calculat cate boabe trebuiau sa plateasca, le-a stat ceasu` definitiv. Productia de orez pe nu stiu cati ani a tarii, nu ajungea. Chestia asta se numeste ‘progresie matematica”. Tradus in termenii de azi, trenul care ar fi dus atata orez, ar fi avut lungimea de 3 ori distanta de la Pamant la Luna.
Si uite asa, sultanu` a ajuns la concluzia ca si baga pixu` in ea de afacere si a luat sahu` prin preluare agresiva. I-a taiat capu` inventatorului si a jucat dupa aia sah gratis. Uite d`aia nu se joaca sah pe bani. Fiindca orezu`.
Orezu` te hraneste, iti incanta ochiu` si sufletu`, te face sa-ti pierzi capu`…si totusi, e definitia monotoniei in zilele noastre.
Poftim tema de gandire pentru aia care n-au imaginatie.
Luati un bob de orez si ganditi va la el. Poate o sa va spuna mai multe decat v-am spus eu azi despre asta…

O părere la “Bob de orez

  1. avatarIulia

    Stiam povestea cu sahul. Dar nu stiam ca sultanul era mare in scula si tare in brand!!!
    Oricum, am citit bob cu bob…..
    Scop atins

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *