A venit toamna…

 Stateam in cur, cu o mina meditativa, incercand sa imi aduc aminte. Ma uitam cu ochi goi la ploaia de afara, ploaie de toamna, deasa si rece, rece ca o coada de pinguin atarnand la coltul congelatorului, scremandu-ma din toti rarunchii, punandu-mi neuronii la treaba…. stateam…

…stateam in cur pe scaun, in fata laptopului si incercand senzatii nebanuite la gandul ca am facut o descoperire epocala, cum ar fi „stergatoare de geam pentru termopane”. Pe cuvant, as face miliarde cu ideea asta daca as pune-o in practica, mi-a trecut fugitiv prin cap…insa chiar si cu imaginea miliardelor de euro trecand prin fata ochilor, tot n-am fost satisfacut. Eu trebuia sa-mi aduc aminte altceva.

Un neuron trist a aprins o lumanare la mormantul altuia, imi vedeam neuronii topaind plictisiti prin fata picaturilor de ploaie de pe geam, era o inmormantare de neuroni undeva pe acolo…era o jale de toamna neuronala… de cacat daca ma intrebati pe mine.

Si dintr-o data, din toata activitatea asta de scremut, a aparut un neuron mare si frumos, pe un cal alb, topaind si el prin fata geamului si cu coada calului stergea picaturile de ploaie rece de toamna, care se prelingea ca un pisat congelat pe termopanul care ma despartea de lumea exterioara. Si cum statea neuronu` ala acolo pe geam, a scos o hartie din buzunar si a inceput s-o citeasca in scarba, privindu-ma peste rama ochelarilor, de parca era o corporatista la ciclu: „ma pu*a, parola e…..

Si uite asa, mi-am adus aminte de parola de la blog, fara sa-l mai enervez pe Br0zky.

Glumeam, n-am uitat nici o parola da` aproape…

Toate astea fiind zise, nu ratez ocazia sa va atrag atentia ca a venit toamna si ca imediat e gata.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *