Penetratoru’

Stăteam ca bursucii la barieră și ne uitam la gaura pe care Penetratoru’ , o lăsase în tavan cu freza de rigips.
Vali, a avut un gest de recul, se uita fără să-i vină să creadă de ce-i in stare ăla micu’. Eu, eram siderat în lumea mea, nu puteam realiza cu ultimul neuron funcțional cum poate cineva să dea o gaură cât ursu’, într-un tavan proaspăt pus.

Piticu’ s-a dat jos de pe scară, chițăind fericit si bălăngănind mașina de găurit in mână; nu știa de ce ne uităm la el ca la Isus…

..aia a fost ziua în care m-am hotărât să-l fac vedetă …și să mă apuc iar de scris.
Uite așa, a apărut personajul foarte real, zis si Penetratoru’ (porecla și-a ales-o chiar el) O să mă însoțească pe parcurs, o perioadă, probabil până își dă demisia… și pe cuvânt, nici măcar cainele meu nu-mi face atâtea surprize în fiecare zi.
Asta i cam tot ce-a apărut nou in zonă. 🙂

Multă lume m-a întrebat de ce m-am oprit cu scrisul. Mă oamenilor, probleme avem toți …dar se rezolva. Tot așa, am avut și eu nevoie de o perioadă să-mi rezolv problemele, chestie de care sper ca m-am achitat cu succes.

Acu’ gata, tre’ sa-mi plimb câinele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *